Tag Archives: Blog

Despre blogging

Manat de indemnurile lui Andrei si ale lui Marius, iata ca m-am apucat sa mai pun niste randuri pe.blogu acesta. Efortul este insa considerabil pt ca scriu de pe telefon dintr-o pozitie de om la pat. Adevarul e ca nu numai timpul a fost piedica in a mai scrie ceva aici. De multe ori am fost stapanit de o teama ciudata ca textul meu ar putea fi criticat sau nebagat in seama de cititori. Presupun insa ca e un sentiment intalnit in randul detinatorilor de blog. Pe de alta parte teama mea ar putea veni si de la comentariile inveninate pe care le primesc la articolele din Unirea.

Ce sa scriu? A fost una din intrebarile pe care mi le-am pus de multe ori. Si mi-am raspuns: poate nu ai nimic de spus; sau poate ca nu e nimeni interesat de ceea ce gandesti tu.

In fond, ce facem pe blog? Scriem niste ganduri, punem o poza, poate un filmulet, un link, gandindu-ne ca unii vor gasi asta interesant si astfel vom putea sa castigam ceva faima si poate chiar si bani.
Ca blogger de top trebuie sa fii mereu in tema cu ceea ce se intampla in tara si nu numai. Trebuie sa stii cam tot ce misca in social-media la varf si sa te integrezi foarte bine in mediul celor ca tine. Subiectul necesta spatii largi. Bloggeria s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani; bloggerii sunt tot mai bagati in seama de diverse companii si societati iar unii au stiut sa profite din plin de infuenta castigata in mediul virtual. Pentru unii faima a devenit ametitoare si datatoare de adictie. Majoritatea fac parte dintr-o fratie sau asociatie, chiar daca nu intr-un mod oficializat si legalizat. Eu de ex sunt din gruparea albablog ca si Andrei, Liviu, Marius, George, Ale Oancea si altii. Razboaiele sunt chestiuni frecvente in acest mediu; sa ne gandim cate spirite a inflamat el lider maximo, makavelis.
In fine, subiectul e vast, dupa cum spuneam. Ia spuneti, voi de ce scrieti? (daca scrieti pe blog); aveti ceva de spus lumii? Cat scrieti pentru altii si cat pt voi insiva? Comentati daca aveti de ce! Sus-numitii organizatori de treasure-hunt luati-o de leapsha.
Oboseala pune incet-incet stapanire pe mine si mi-e tot mai greu sa scriu. Pe twitter e mult mai usor, nu? Hai, noapte buna!

A atins cerul cu degetul – Crina Coco Popescu

Nu ştiam prea multe despre ea atunci când am fost cooptat alături de alţi bloggeri albaiulieni pentru team buildingul de la Albac. Avusesem ocazia, cu ceva vreme înainte, să citesc în fugă un articol în cotidianul Adevărul dar agitaţia zilei respective nu mi-a permis să mă gândesc mai bine la această tânără care a îndrăznit să sară atât de sus. Crina Coco Popescu, căci despre ea este vorba, a sărit poate mai sus decât ar fi avut habar chiar şi părinţii ei. Şi chiar dacă s-a mai spus şi în alte locuri, nu voi ezita să fac şi eu o scurtă trecere în revistă a performanţelor obţinute de această domnişoară de nici 17 ani: a escaladat cei mai inalţi 5 munţi, de pe 5 continente şi cei mai inalţi 6 vulcani de pe 6 continente, intrând astfel în Cartea Recordurior. Este cea mai tânără alpinistă de pe glob care a reuşit să atingă toate vârfurile din 7 Summits şi 7 Volcanoes iar în 2010 a fost desemnată ”Sportiva anului în alpinism”, în cadrul galei anuale ce a fost organizată de federaţia română de profil.

Cum am perceput-o eu pe Coco? În primul rând ca pe o persoană extrem de discretă şi guvernată de un bun simţ nemaiîntâlnit. În al doilea rând, ca pe o prezenţă luminoasă şi un om cu o voinţă de fier, calitate fără de care nu cred că ar fi putut să ajungă în locuri atât de inaccesibile omului de rând. Într-un cuvânt, Crina Coco Popescu mi s-a părut a fi unul dintre acei oameni al căror spirit se hrăneşte din sentimente înalte. E unul din acei oameni asupra cărora cerul şi-a pus amprenta ireversibil, pentru că sunt sigur că după ce ai fost pe cele mai înalte piscuri ale Terei vei vedea cu alţi ochi Pământul, pentru tot restul vieţii şi vei fi mereu rănit de acea dragoste şi acel dor care te cheamă spre cele mai înalte culmi.

Mă bucur că cei de la RMGC au socotit că merită să o susţină pe Coco în demersul ei de a cuceri Everestul, anul viitor. Mă bucur să văd că un om de o calitate rară este sprijinit pentru a-şi pune în valoare calităţile la maxim, putând să-şi împlinească cee mai înalte idealuri. Mă bucur că am luat parte la acest team building alături de oameni minunaţi din online, în special bloggerimea din Alba şi din Cluj, despre care voi scrie într-un material viitor. MULŢUMIRI ORAGANIZATORILOR!

La final, POZE:

ARTICOLUL DE CASĂ NOUĂ

Acesta este primul articol pe care îl scriu pe emanueldragusin.ro. A fost o mare bucurie pentru mine să pot evolua într-un anumit fel, trecând de la platforma oferită de blogger, la wordpress şi la o temă mai atrăgătoare. Mai este mult de muncă, dar este ceva ce  fac cu plăcere şi sper că feed-back-ul nu va întârzia să apară.

Nu aş fi putut însă să ma bucur de un domeniu cu numele meu şi de un blog mai arătos, fără sprijinul şi eforturile depuse de prietenul şi colegul meu Liviu, căruia ţin să îi mulţumesc pentru tot timpul dedicat acestui demers, pentru toată bunăvoinţa şi bunul gust de care a dat dovadă.

Fiind în mediul virtual, vă ofer un pahar de şampanie virtuală şi vă invit la un festin al minţii, ochilor şi urechilor.