Medicamentele amare ale vieţii

Titlul pleacă de la învăţăturile teologice, care mai au încă ecouri în mintea mea şi, trebuie să recunosc, îmi folosesc adeseori. Nu vă speriaţi, nu e predică. Da, termenul “predică” capătă parcă Citeste tot articolul »

Euro, Ponta, Băsescu, CCR, Antonescu, popor român

Din titlu, îți dai seama foarte ușor despre ce vreau să scriu. E foarte firesc să te duci repede pe altă pagină, să te uiți la un filmuleț, să mai dai un Citeste tot articolul »

Alba Iulia – cealaltă capitală

5 noiembrie 2010. În sala de conferințe a Hotelului Medieval din Alba Iulia, avea loc lansarea oficială a logo-ului municipiului Alba Iulia. O echipă din cadrul Primăriei Alba Iulia, coordonată de Adrian Citeste tot articolul »

Cetatea din Alba Iulia la Travel Mix

Vara trecută, am avut bucuria de a petrece câteva zile în compania unor turiști profesioniști. Spun că sunt profesioniști deoarece prin natura jobului lor au ca principală preocupare descoperirea de locuri care merită să fie vizitate și oameni care sunt gazde bune. Este vorba de Oana și Ionuț doi oameni minunați care au considerat că Alba Iulia și Cetatea din inima ei merită să fie promovate și reprezintă un loc demn de a fi vizitat. Nu mai lungesc vorba, iată emisiunile care au fost difuzate pe postul tv Travel Mix, despre Alba Iulia și despre Cetatea Alba Carolina.

Cât valorează experiența ta?

S-a întâmplat de multe ori ca un articol citit pe blogul lui Makavelis, să reprezinte pentru mine un stimul puternic pentru dezvoltarea și continuarea ideii exprimate de el. Andrei, mi-a dovedit, nu o dată, că deși nu a stat prea mult cu cartea în mână, a știut să pătrundă realitățile care îl înconjoară și să emită observații pertinente, pe marginea lor. Desigur, stilul direct, este un element care dă o identitate aparte discursului lui. De curând s-a întâmplat din nou ca un articol de-al lui Andrei să mă inspire. Aici a scris el. Ce vreau eu să spun:

Retardatul de la volan și retardatul de pe trotuar

De ceva vreme plănuiam să scriu despre anumite specimene întâlnite de-a lungul timpului, fie pe șosele fie pe trotuare, în peisajul viu colorat al traficului din România. Anumite figuri ne sunt cunoscute tuturor: puștanii de bani gata, cărora părinții le-au dat în loc de educație o mașină; țăranii veniți din Spania sau din Italia, care vor neapărat să arate în târg că nu au transpirat degeaba pe șantiere și au reușit să strângă bani de o mașină și, nu în ultimul rând, pițipoancele care au două mâini stângi și un neuron atrofiat. Mai sunt însă și alte figuri care se fac remarcate printr-un comportament iresponsabil fie ca șofer, fie ca pieton.

1. Boul din sensul giratoriu. Aici avem două subcategorii: cei care se bagă cu tupeu și nu dau prioritate în sensul giratoriu și cei care, cu toate că au prioritate, se opresc, uitându-se tâmp la tine, crezând că sunt obligați să îți dea prioritate (de obicei de dreapta). În Alba Iulia, de ceva vreme au apărut sensurile giratorii; însă șoferii noștri, neumblați prin alte părți, uitaseră orice regulă legată de felul cum trebuie să se comporte în intersecțiile amenajate în acest fel. De aici, tot felul de situații. Cea mai recentă experiență a mea într-un sens giratoriu, cu un dobitoc: intru în sens, semnalizând stânga. O doamnă era deja intrată, urma să trec în spatele ei pentru a mă înscrie pe sensul opus celui de pe care venisem. Practic voiam să întorc la sensul giratoriu. Un bou, cu un Land Rover, ține strâns în fundul doamnei (vă place, nu?). Fiind aglomerat, ne mișcam lent, așa că am avut timp să-i arăt prin gesturi retardatului că trebuie să îmi dea prioritate fiind giratoriu. Scursura însă, mă privește zeflemitor și, ridicând din umeri, îmi transmite prin mimică și gesturi că nu îmi dă prioritate și că îl doare undeva de sensuri, de reguli și de maică-sa. Da, pentru că, dacă mama lui mai trăiește, a sughițat în draci. Poză cu mașina jegului aici.  Atitudinea m-a supărat cel mai tare.

2.Mortul, la volan. În această categorie se încadrează cei care sunt calzi în gură, care dorm pe ei, sau unele dame. Exemple: în oraș, nu e oră de vârf, drumul liber în față, condiții de trafic ok, totul în regulă. Cu toate acestea cel din față merge înfiorător de încet. După o perioadă de așteptare îi faci cu farurile, claxoane, nimic. În cele din urmă, dacă nu l-ai depăși cumva, observi că trage pe dreapta ca să parcheze. Însă, animalul nu a catadicsit să semnalizeze, pentru că, trag eu concluzia, era prea ocupat cu mămica lui. La volan, chiar dacă nu te exprimi ca un birjar, măcar gândești ca unul.

3.Boul care oprește oriunde. Românul e comod. Dacă ar putea ar opri mașina chiar în fața instituției unde are treabă, chiar dacă acest lucru e interzis, sau chiar în ușa magazinului. Sunt însă mulți și cei care își cacă (scuzați exprimarea) mașina unde le vine, și pornesc avariile. Vor să arate astfel că au creierul avariat și nu le pasă că îi încurcă pe ceilalți participanți la trafic. Nu contează că sunt în buza intersecției, că provoacă blocaje, că nu e permis, ei acolo vor să oprească și acolo opresc. Băga-i-aș la 2 metri.

4. Prostul recalcitrant. În această categorie intră cei care, în trafic, comit o abatere, sunt pe cale să te accidenteze, și, dacă le arăți un gest de reproș pentru asta, fără vulgaritate și fără agresivitate, devin foarte agitati, recalcitranti, aruncă priviri înveninate sau se arată nervoși, ca și cum, tu ai fi cel care a greșit. Niște infecți.

Ar mai fi, desigur, figuri de șoferi care ne mănâncă nervii în trafic, să ne gândim numai la cei care conduc agresiv, însă pe final aș vrea să fac referire la pietoni inconștienți. Și nu mă refer la cei care traversează prin locuri nepermise; aceia fac treaba asta pe propria răspundere, poate le place adrenalina. Vreau să mă refer la cei care stau la semafor ca la linia de start și mai ales la cei care sunt cu copii de mână sau în cărucioare, la trecerea de pietoni. Poate ați observat că majoritatea pietonilor care vor să se angajeze în traversare pe la semafor se comportă ca și cum ar fi la o competiție și stau chiar pe marginea bordurii gata să țâșnească atunci când se face verde. Asta cu toate că nu au nimic de câștigat și mai ales se expun fiind foarte aproape de carosabil și putând să se dezechilibreze. Cel mai tare mă deranjează însă inconștienții, retardații, înapoiații, idioții și cretinii care sunt cu un copil mic în cărucior, stau la semafor, ei pe trotuar, iar căruciorul puțin ieșit pe carosabil. Cât de cretin poți să fii ca să faci așa ceva? Nu de puține ori am încetinit și am urlat la ei, încercând să le atrag atenția. E multă prostie în țara asta dar la unii dă pe dinafară. Atât, ajunge.

Conduceți cu grijă!

Politica cea curvă și progeniturile sale

Nu m-a interesat niciodată politica. Nu mi-au plăcut și nu îmi plac politicienii de nicio culoare.  Atunci când a trebuit să vorbesc despre politică am făcut-o doar în interes de serviciu, adică din perspectivă jurnalistică. De ce nu îmi place politica? Cred ca din același motiv ca și alte sute de mii de români. Cu precădere în România, imaginea politicii e atât de șifonată, încât și simpla pronunțare a termenului provoacă inevitabil greață.

De unde mi-a venit asta cu politica? De la o mică mizerie a unui politician local frustrat. Cum spuneam, singura tangență pe care am avut-o cu acest mediu bolnav (politic) a fost prin intermediul emisiunilor pe care le-am realizat la televiziune, în special în perioadele electorale. Nu am făcut și nu fac parte din vreun partid și nici nu cred că voi adera vreodată la vreo doctrină politică. De fapt membrii partidelor din România de astăzi nici nu știu ce e aia doctrină, sigurul lucru în care cred cu tărie este banul. Partidul e bun, indiferent de orientare, atâta timp cât te poate conecta la o sursă.

Să revin. Numele politicianului local, scund, cu ochelari și un pic peltic e Florin Roman. Pe parcursul materialului mă voi referi la el folosind doar inițialele, ca să nu intoxic cititorii. La manifestarea de protest de duminică, desprecare am și scris, FR, m-a luat la un moment dat de după cap, și mi-a șuierat plin de venin, o amenințare la ureche: “fii atent la ce se întâmplă, o să îți vină și ție rândul”. Nu îmi amintesc exact, dar cam asta era ideea, ceva de genul că această “revoluție” îi va aduce pe ei la putere și atunci o să îmi arate el mie. Precizez, FR e vicepreședinte în cadrul PNL Alba. După faza asta FR postează pe facebook o fotografie cu mine, de la protest (am fost prezent acolo în calitate de jurnalist. atât.) sub care scria ” Fotograful oficial al puterii, Emanuel Dragusin, la datorie…de denigrare a miscarii albaiulienilor!” Am avut un schimb de mesaje cu el pe FB, dar fără rezultat. Interesant, niciunul din comentariile postate de alții la această fotografie nu făcea referire la mine. De ciudă, FR a postat el un comentariu: “dragusin o sluga penibila a fratilor Sabau si Corintului, marioneta PDL, câștiga cât 25 de albaiulieni la un loc. Meseria: denigrator al albaiulienilor. Un oltenas cu simbrie in haita oranj-gutanilor! Va promit si alte lucruri interesante despre aceasta sluga cu acte in regula!”

Pe scurt, eu dețin în prezent doar un renault symbol, cu motor de 1,4, la care încă mai am ani buni de rate. Cam atât. În schimb, FR, deține un BMW x5 sau x6 și a reușit să își ridice o casă. FR, fost jurnalist, a avut șansa de a intra în grațiile anumitor politicieni și astfel în vremea guvernării PNL-iste a fost membru în mai multe consilii de administrație, pe la București, ceea ce a făcut ca pușculița lui FR să ia în dimensiuni. Așadar, FR, la capitolul cinstit și sărac ai pierdut în fața mea.

E curvă politica, dragii mei, e o curvă fără principii, iar progeniturile ei te pot ataca oricând fără nicio remușcare. Nu o să mai spun altceva acum despre FR, cred că mesajele lui înveninate sunt destul de sugestive.