Cât valorează experiența ta?


S-a întâmplat de multe ori ca un articol citit pe blogul lui Makavelis, să reprezinte pentru mine un stimul puternic pentru dezvoltarea și continuarea ideii exprimate de el. Andrei, mi-a dovedit, nu o dată, că deși nu a stat prea mult cu cartea în mână, a știut să pătrundă realitățile care îl înconjoară și să emită observații pertinente, pe marginea lor. Desigur, stilul direct, este un element care dă o identitate aparte discursului lui. De curând s-a întâmplat din nou ca un articol de-al lui Andrei să mă inspire. Aici a scris el. Ce vreau eu să spun:

Uneori experiența poate constitui un bun extrem de prețios, un bun care nu se degradează, poate chiar o bogăție interioară sau un factor care ne va modela caracterul într-un anume mod. Depinde de noi dacă știm sau nu să valorificăm o experiență. Însă experiența nu poate constitui neapărat un argument pentru cel care vrea să dea sfaturi. Sunt chestiuni diferite: să vrei să dai sfaturi, să fii îndreptățit să dai sfaturi și să ți se ceară un sfat. Să spunem că ai o experiență, dau exemplul lui Andrei: greșală la volan, adică un accident. Asta nu înseamnă că ești în măsură să dai sfaturi, dar nici viceversa. În primul rând unul care a dat dovada că a eșuat într-o anumită privință, în cazul de față șoferia, nu poate emite nicidecum pretenția că e un bun sfătuitor în privința asta. Nu îl vei lua ca instructor de înot pe unul care a fost la un pas să se înece, nu? Pe de altă parte, dacă cel care a greșit, face pe urmă dovada că a învățat ceva din această experiență, că și-a descoperit punctul slab și s-a schimbat în bine, atunci, da e în măsură să dea sfaturi. Dar, foarte important: DĂ SFATURI ATUNCI CÂND ȚI SE CER! Un sfat este primit mult mai bine, este luat în seamă atunci când vine din partea unui om echilibrat, nu din partea unui șmecher care crede că le știe pe toate. Dovedește prin ceea ce faci că ești apt să dai sfaturi. De fapt nu e deloc recomandat să dai sfaturi. În cazul unui eșec, cel care ți-a cerut sfatul va arunca întreaga vină pe tine.

Să fie clar: nu toți învățăm din greșeli. Cei mai mulți repetă greșelile proprii, cu atât mai puțin învață din greșelile altora.

Imboldul de a da sfaturi este în strânsă legătură cu “aflarea în treabă” ceva frecvent întâlnit la români. Da, nouă ne place să ne aflăm în treabă.

Mai e o chestie. Una e ca cel care a greșit să spună: nu faceți ca mine, ca să nu pățiți ca mine, și alta e să se apuce să facă pe expertul. De ex. un fost toxicoman poate spune că nu e bine să iei droguri. Dar unul care a eșuat într-o afacere, nu poate să îmi dea sfaturi de business; nu voi fi atât de tâmpit să învăț șoferia de la unul care are o grămadă de accidente din vina lui, și nu poate fi profesor la medicină un medic cu multe acuzații de malpraxis. Așadar, Andrei, unii dintre cei care greșesc pot da sfaturi, ANUMITE sfaturi; alții însă, NU.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *