My name is… what?


Da, e o chestie legată de nume. Nu plănuiam ca acesta să fie primul articol din 2012, însă era început de ceva vreme și trebuia să îl termin.

Primele probleme pe care le-am avut cu numele meu au început încă de când eram la grădiniță. Deși ai mei mi-au dat un nume frumos la naștere, zic eu, maică-mea a ținut să mă strige altfel. Nu o să spun cum, pentru că abia în liceu am scăpat de acea poreclă. Eram așadar, în primele zile la grădiniță iar educatoarea a făcut prezența. Ajunge la Drăgușin Emanuel, îmi strigă numele, iar eu, necunoscând despre cine e vorba, am tăcut mâlc, pentru că așteptam să mă strige după acea poreclă. Vin ai mei să mă ia de la grădiniță, educatoarea le spune că eu nu sunt, de aici a început să se panicheze lumea, pentru ca în cele din urmă să mă găsească și să se clarifice problema. Ei, eu nu îmi amintesc de chestia asta decât din relatările alor mei așa că nu pot să dau alte detalii.

Anii copilăriei au fost marcați într-o anumită măsură de felul în care ceilalți copii făceau haz pe seama numelui meu, însă am supraviețuit. Nu am înțeles nici în zi de azi de ce maică-mea a ales să folosească un apelativ, care nu avea legătură cu niciunul din cele două prenume pe care mi le-a dat. Da, mai am un prenume.

În fine, vine liceul, și, după cum spuneam, a fost ocazia de care am profitat pentru un ReBranding. Pentru că Emanuel era prea lung pentru unii colegi, am ales să mă prezint Emi. Toate bune până când, preotul în parohia căruia eram, începe să îmi spună Emilian. Am trecut însă destul de ușor peste asta deoarece nu era ceva frecvent. A venit facultatea, totul ok, iar în 2006, în vacanța de vară din perioada masterului, am plecat în SUA, unde m-am prezentat ca Mihai, cel de-al doilea prenume al meu. Pentru americani eram Michael la primul job, iar la cel de-al doilea Emanuel.

Iarna aceasta însă am avut cea mai mare criză identitară, dacă pot să-i spun așa. La gala de premiere a colaboratorilor Consiliului Județean Alba, președintele Ion Dumitrel, mă anunță cu “solemnitate”: Emil Drăgușin. Asta, deși ne cunoaștem de mult timp. Am înțeles însă că emoțiile au fost de vină și de aceea nu m-am supărat deloc.

Cireașa de pe tort a fost cu ocazia lansării postului de televiziune la care lucrez, Alba Tv, când, invitat fiind în cadrul ediției speciale, moderatoarea, Daniela Floroian, mă botează Emanuel Stoica, de două ori. Asta în condițiile în care, chiar ea a anunțat unul din concursuri, care avea ca întrebare numele prezentatorului știrilor Alba Tv, adică numele meu. De aici am dedus că sunt un necunoscut pentru telespectatorii care au participat la concurs, mai ales pentru că, luni după Crăciun, când câștigătorii au venit să își ridice premiile, unul mă știa drept Emanuel Dreghiciu, iar altul, Andrei Drăgușin (chiar nu știu de unde a scos-o pe asta cu Andrei).

Dacă aș fi primit câte un miel de la fiecare din cei care m-au botezat, cred că puteam face o masă serioasă. Concluzia este că trebuie să spun lumii cine sunt, trebuie să organizez o campanie de imagine… că tot e an electoral. pam, pam!

6 Responses to My name is… what?

  1. Lorrie says:

    Trebuie sa fac o mica rectificare, pentru ca eu imi amintesc ziua in care ai fost dat disparut de la gradinita de parca ar fi fost ieri. Doamnele educatoare nu au asteptat sa vina cineva dupa tine, au venit ele acasa. Era inainte de pranz. Te-am cautat toti, inclusiv eu, prin jurul caminului, pe strazile invecinate, pana cand o ingrijitoare care te cunostea te-a vazut in clasa, cu ceilalti copii, iar panica generala s-a stins.
    Pentru consolare, iti amintesc de spusele lui Shakespeare:
    “What’s in a name? that which we call a rose
    By any other name would smell as sweet.”

  2. Daniela Floroian says:

    Mi-am cerut scuze Emanuel ca te-am ,,botezat,,. Dupa 4 ore de emisie in direct in care au fost peste zece invitati si zeci de informatii de ultima ora si dupa ce iti rostisem corect numele de cel putin 5 ori in cadrul emisiunii, s-a intamplat ca o data, nu de doua ori sa te ,,botez,, cu numele unui ziarist extraordinar tot de aici de la noi, care acum s-a stabilit in Norvegia. Mai ia in calcul si faptul ca in cele patru ore eu nu am avut nici informatii spuse in casca de producator si nici prompter. Tot ce s-a intamplat atunci nu a putut fi pregatit din timp pentru ca toti cei care au dorit sa intre in direct la lansarea postului Alba Tv au fost primiti cu drag in emisiune si a trebuit sa caut in memorie informatii despre fiecare.
    Ma surprinde insa altceva si cred ca asta ar trebui sa iti dea de gandit. Tu ai lucrat destul de mult timp la Realitatea Tv si de peste un an prezinti stirile si emisiunea Alba in Actualitate zilnic. Daca telespectatorii nu ti-au retinut numele dupa atat de mult timp… asta ar trebui sa iti dea de gandit.
    Cat despre mine, eu te-am apreciat intotdeauna si ca om, si ca moderator si ca si prezentator TV si am apreciat foarte mult faptul ca esti un tanar cult si pedant. Si incaodata (pt a nu stiu cata oara) imi cer scuze ca te-am botezat cu numele unui mare ziarist si a unui foarte bun prieten Emanuel Stoica.

  3. Doamna Daniela, simt ca v-ati suparat pe mine si imi pare rau. Nu am intentionat sa va aduc vreo suparare. Nu am niciun orgoliu in ceea ce priveste notorietatea mea. Nu am cautat sa fiu cunoscut. Intrarea mea in televiziune a fost intamplatoare, nu am cautat in mod special acest lucru. Legat de emisiunea in care m-ati prezentat ca Emanuel Stoica: acest lucru mi-a fost semnalat de o serie de persoane, dar trebuie sa va spun ca am privit intamplarea cu umor, la fel cum am tratat-o si in articol; doar pe perioada cat am fost prezent eu in platou mi-ati spus de 2 ori E. Stoica, pe urma am aflat ca si inainte de a intra eu in platou m-ati “botezat” dar nu e nicio problema; ceea ce spuneti dumneavoastra, ca anumite lucruri ar trebui sa imi dea de gandit este sarcastica si asta ma supara, mai mult decat m-ar fi putut supara gresirea numelui. Cat am lucrat la Realitatea TV Alba Iulia, a fost facut un sondaj legat de gradul de notorietate pe care il avea fiecare dintre cei care apaream pe micul ecran si de acolo reiesea ca sunt mai putin cunoscut decat Alina Bud, de exemplu.

    Nu ma deranjeaza asta, asadar nu imi da de gandit ca niste oameni nu imi cunosc numele. Situatia din emisiune a fost insa cel putin hilara: ca prezentatorul emisiunii, in cadrul careia avea loc un concurs legat de numele meu sa ma prezinte gresit. Imi pare rau, o spun din nou, daca v-am suparat cu acest articol. Pentru mine a fost ceva amuzant, o spun din nou si nu as vrea ca acest lucru sa afecteze relatia de colegialitate si prietenie dintre noi. Eu va apreciez si va consider o persoana deosebita si o profesionista in ceea ce face. Eu am facut greseli si mai mari in tv. Numai cine nu munceste nu greseste.

    • Daniela says:

      Asa este. Numai cine nu munceste nu greseste, de aceea o spun si eu cu umor ” mai bine nu muncesti ca sa nu gresesti”. Ar fi o tema buna de comentat nu? A fi sau a nu fi – aceasta-i intrebarea!

  4. daniela floroian says:

    La multi ani cu sanatate si bucurii. Sa ai parte de tot ceea ce iti doresti si azi, si maine, si poimaine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *