Sfinti, moaste, canonizare si altele asemenea


Alba Iulia a fost in aceste zile, gazda unui eveniment istoric. Asa spun anumite fete bisericesti incercand sa ne intipareasca bine in minte ziua in care a fost trecut in randul sfintilor Mitropolitul Simion Stefan, de numele caruia se leaga aparitia Noului Testament de la Balgrad, din 1648 si tiparirea Psaltirii din 1651. Vreau sa precizez de la inceput ca am ceva cunostinte teologice, fiind absolvent de seminar si facultate.

Evenimentul de la Alba Iulia a fost promovat destul de bine in presa locala, astfel incat in seara zilei de 29 octombrie, numarul celor care asteptau sosirea Patriarhului Daniel cu capul Sfantului Apostol Andrei, era destul de mare. Suna ciudat: “sosirea Patriarhului Daniel cu capul Sfantului Apostol Andrei”? Da, se poate. Ar fi fost oare mai potrivit sa spun moaste? Chestia e ca si ierarhii si miile de credinciosi stiau ce se afla in acea racla: capul unuia din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, care a ajuns la Alba Iulia cu o coloana oficiala cu inaintemergator si girofaruri. Bun. Haideti sa vorbim asadar despre moaste.

Nu vreau sa combat cultul moastelor din Biserica Ortodoxa, cult care dainuieste de sute de ani. Ideea e ca mi se pare ciudat sa ma inchin la niste oseminte. Si nu spun asta in spiritul neoprotestantilor. Stiu ca cinstirea este adusa sfantului si nu trupului lui. Acelasi rol il putea juca insa la fel de bine o icoana a sfantului respectiv. Chestia e ca credinciosul de rand il simte mult mai aproape pe sfant atunci cand se atinge de oscioarele lui; adica sfantul mai degraba te vindeca prin piciorul lui, degetul lui, capul lui, mana lui sau alt organ, decat prin icoana lui. Asta e smecheria, intelegeti? Trebuie sa precizez ca in Biserica Ortodoxa, in fiecare lacas sfant, in piciorul Sfintei Mese, care se gaseste in altar si pe care se slujeste, se afla particele din moaste ale unui sfant. Nicio Sfanta Liturghie, principala slujba din Biserica Ortodoxa, nu se poate savarsi fara sfantul Antimis – o bucata de panza in care de asemenea sunt sfinte moaste si care poarta si semnatura episcopului locului ( e ca un fel de adeverinta sau certificat sacru). Acum ganditi-va cate biserici sunt, cati preoti cu antimise si imaginati-va cam cat de marunt au fost tocati sfintii pentru a se putea asigura necesarul de oscioare sfinte. Pe langa asta, in multe biserici veti intalni cutiute cu particele din trupurile unor sfinti. Oamenii simt nevoia unor minuni, simt nevoia unei prezente de dincolo de aceasta lume cuprinsa de mizerie, imperfectiune, uraciune; oamenii simt nevoia sa relationeze cu acel ceva care le va asigura fie in viata aceasta, fie in cealalta, iesirea din iadul grijilor marunte de zicu zi, al bolilor, al suferintei si al nesigurantei. Iar asta vine prin Biserica si tot ceea ce ne ofera ea. Numai Dumnezeu este de incredere; El nu tradeaza niciodata: El poate orice si El este solutia finala pentru orice problema.

Pe de alta parte biserica, si ma refer aici la institutia formata din preoti si episcopi, se simte puternica avand atasamentul tot mai puternic al poporului si dependenta omului de rand fata de comunitatea aceasta a Bisericii. Politicul e constient de acest lucru si ca atare este foarte atent la relatia cu biserica. O mana spala pe alta. Biserica mai are si avantajul unui grad de incredere al populatiei, mai mare decat segmentul politic; iar asta conteaza. Trebuie sa spunem insa cat de contrastant este acest peisaj din Romania lui 2011, cand, pe de-o parte, crestinii se inghesuie cu miile pe la hramuri, pe la moaste, pe la manastiri, manati fiind de foamea spirituala, dar si de mirosul sarmalelor de dupa slujba, iar pe de alta parte, inaltii ierarhi zambesc, afisand o autosufiecienta si o superioritate de om satul, care se gandeste cu drag la masina de lux care-l va purta spre resedinta chiriarhala. Un mic exemplu. Un alt mic exemplu. Cam atat cu moastele. Personal nu imi face nicio placere sa ma gandesc cum a avut loc de exemplu, detasarea cinstitului cap al Sf Ap Andrei, de restul corpului; si tind sa cred ca lucrurile nu s-au oprit aici: foamea de moaste este mare.

Sfintii. Despre ei a vorbit foarte frumos Cioran si altii. Sfintii sunt oameni care au trait intr-o stransa legatura cu Dumnezeu. Ei sunt cei care au invins, au ajuns acolo sus, au vazut acea lumina de sus. Dar haideti sa vorbim putin despre un Stefan cel Mare si Sfant, despre Andrei Saguna, despre Simion Stefan. Sfantul se remarca prin fapte deosebite, ori prin aceea ca face minuni, in viata sau dupa moarte, si este venerat in popor. Cam aceastea ar fi conditiile, de preferinta cumulate, pt ca cineva sa fie trecut in calendarul Bisericii. Stefan cel Mare era venerat in zona Moldovei inainte de a se proclama canonizarea: insa stim ca pe langa bisericile ridicate si luptele de aparare a crestinismului, domnitorul Moldovei avea o slabiciune pentru sexul frumos. Si omul iubea la femei intr-un ritm mai alert decat cel in care ridica biserici. Cu toate acestea il gasim in calendar la data de 2 iulie. Andrei Saguna si Simion Stefan, oameni de cultura, cu fapte de rasunet istoric pt spiritualitatea ortodoxa si pt natiunea Romana: in rest, nu miros a mir si nu sunt venerati ca sfinti de popor. Canonizarea lor in schimb, miroase a strategie politica a bisericii. O sa ne rugam de acum la Sfantul Andrei Saguna? Sincer, nu stiu. Oare i se va face un acatist? Oare va fi deshumat pt prelevarea de moaste? Oare  nu aveam destui sfinti? Oare era nevoie sa consolideze intr-un anumit fel autoritatea bisericii? Poate ca da.

Nu vreau neaparat sa trag niste concluzii. Vreau doar sa scot in evidenta anumite aspecte legate de modul de cinstire a sfintilor in Biserica Ortodoxa, care, dupa cum veti vedea si in urma recensamantului din acest an, detine cea mai mare pondere de credinciosi in Romania. Sunt sigur ca ceea ce am spus eu aici, intr-o forma sau alta a mai fost gandit si spus.

Astept comentariile voastre, pro sau contra, cu argumente de bun simt.

P.S. La final va las cu George Carlin, pentru o portie binevenita de ras.

18 Responses to Sfinti, moaste, canonizare si altele asemenea

  1. Ionel says:

    Pai… in BOR (Biserica Ortodoxa Romana), procesul de canonizare nu stiu cum se desfasoara ca ajung sa fie declarati “sfinti” personaje ca Stefan cel Mare (avea o suma impresionanta de bitangi), Constantin Brancoveanu (care nu a murit pentru credinta lui ci pentru banii lui), Visarion Sofronie si Oprea (niste calugari semi-docti ce au ucis catolici, dar erau si ei crestini, sau cel putin eu asa stiu 😉 ) si multi altii cu o viata indoielnica?
    Si in ceea ce priveste moastele, e o buna sursa de venit si de marketing, sunt curios cati dintre preoti/ierarhi ortodocsi vorbesc mai presus de acele moaste ale sfintilor de prezenta lui Isus Hristos in mod real in timpul Sfintei Liturghii pe masa altarului sub forma painii si vinului (stim prea bine ca e un fapt real ce este definitoriu pentru cele 2 biserici traditionale, catolica si ortodoxa), o minune mult mai mare a Bisericii de care uitam sa vorbim, pentru ca nu e atat de “$pectaculoasa” precum plimbatul moastelor.

    • da, la moaste se lasa cu bataie iar la impartasanie e pauza. asta desi potrivit doctrinei ortodoxe, la impartasanie ar trebui sa fie imbulzeala. asta e inca o taina a bisericii; pe langa cea cu banii.

    • gigi says:

      Draga Ionel,

      Poate ne spui si nou sursele tale de informatii referitoare la sfintii enumerati de tine, care spui ca au viata indoielnica. Nu erijez in aparator al cuiva, dar iti dau un simplu exemplu: gandeste-te doar daca tu ti-ai da viata pentru Hristos, asa cum au facut-o ei (si ma rezum aici doar la un exemplu, cel al Sfintiilor Brancoveni). Daca da gandeste-te ca ai fi pus in situatia lor, si ar trebui sa iti vezi copiii ucisi rand pe rand, inainte de a fi tu ucis. Nu cumva ar trebui sa ai un motiv mai bun decat cel al banilor, ca sa poti indura aceste lucruri, mai ales ca parinte? Indiferent daca sursa ta este sau nu sigura, inainte de a judeca, invatati sa mai si ganditi singuri.

      P.S: Nu vreau sa ti se para un raspuns jignitor. E doar o parere.

  2. Dix Mcbridge says:

    Pai… in BOR (Biserica Ortodoxa Romana), procesul de canonizare nu stiu cum se desfasoara ca ajung sa fie declarati “sfinti” personaje ca Stefan cel Mare (avea o suma impresionanta de bitangi), Constantin Brancoveanu (care nu a murit pentru credinta lui ci pentru banii lui), Visarion Sofronie si Oprea (niste calugari semi-docti ce au ucis catolici, dar erau si ei crestini, sau cel putin eu asa stiu ) si multi altii cu o viata indoielnica?
    Si in ceea ce priveste moastele, e o buna sursa de venit si de marketing, sunt curios cati dintre preoti/ierarhi ortodocsi vorbesc mai presus de acele moaste ale sfintilor de prezenta lui Isus Hristos in mod real in timpul Sfintei Liturghii pe masa altarului sub forma painii si vinului (stim prea bine ca e un fapt real ce este definitoriu pentru cele 2 biserici traditionale, catolica si ortodoxa), o minune mult mai mare a Bisericii de care uitam sa vorbim, pentru ca nu e atat de “$pectaculoasa” precum plimbatul moastelor.

    +1

  3. […] cu o coloana oficiala cu inaintemergator si girofaruri. Bun. Haideti sa vorbim asadar despre moaste.citeste tot editorialul din emanueldragusin.roRelated Posts:Un nou talent la orizont: Andrei Daniel Rosu (Unirea Juniors Alba Iulia)!Alba Iulia […]

  4. Adriana says:

    Emanuel, Emanuel!Eu personal te cunosc, dar cred ca e smintitor pentru cei care au citit sau vor citi articolul tau (si spre binele tau, sper sa fie putini cei care o vor face, pentru ca e mare pacatul smintirii aproapelui)sa afle ca esti absolvent de Teologie. Mai bine pastrai aceasta mentiune doar pentru tine, caci se pare ca oricum nu ai inteles mare lucru… La ce bun sa mai amintesti ca ai esti si absolvent? Cu atat mai mult, vai tie! Trecand peste acest aspect al (de)formarii tale spirituale, articolul pe care il prezinti este de cea mai ordinara speta, caci nu reusesti sa surprinzi in el, probabil, decat cele mai ascunse frustrari ale tale… Si se pare ca sunt multe… Despre sfintele moaste,despre sfinti, despre masinile ierarhilor (as dori niste sugestii de masini cu care consideri tu ca ar fi decent sa calatoreasca, daca acestea iti par iesite din comun / te-as sfatui insa sa treci prin fata universitatii sau prin fata Galeriilor Ulpia Traiana, pentru a vedea ce masini “modeste si decente” sunt parcate acolo, nu de alta, dar pentru a face o comparatie), despre Sfanta Impartasanie (nu stiu ce biserica frecventezi, dar ti-as enumera doar cateva din oras si nu numai, in care se impartaseste mai mult de jumatate de biserica,dar se pare ca tu nu stii asta…). In fine, ar mai fi multe de comentat la articolul tau, dar nu merita mai multa atentie si efort, de aceea te las, nadajduind totusi ca Domnul sa lucreze in inima ta (chiar si impotriva voii tale), pentru binele tau…

  5. Adriana, fiecare putem avea o opinie. Si eu o respect pe a ta, chiar daca nu imi dai dreptate in anumite aspecte. Pe acest blog nu fac propovaduire crestina, ci imi scriu parerile personale pe anumite teme. Singura cenzura e cea a bunului simt. Opiniile mele s-au mai schimbat de cand am terminat teologia, dar asta nu inseamna ca am uitat tot ce am invatat sau ca lupt impotriva Bisericii. Mi-ar fi placut sa ai niste observatii mai pertinente pe subiect si sa renunti la sabloanele pioase gen “vai tie sau smintirea aproapelui”.

    Comparatia cu masinile nu e prea reusita. Gandeste-te cu ce masini umbla inaltii ierarhi, pastori ai unui popor care trece printr-o perioada foarte grea. Poate esti prea orbita de piosenie ca sa vezi bubele pe care le are Biserica (ierarhia) din zilele noastre. Mai asculta-l pe Radu Preda, un teolog cenzurat sau interzis in anumite medii ale Bisericii.

    Si daca tu imi dai trei biserici ca exemplu in ceea ce priveste impartasania, e clar ca ai un orizont limitat. In majoritatea bisericilor e o problema in acest sens si nu de ieri de azi. In fine. Nu vreau sa iti schimb parerea. Ca sa nu te intinezi cu smintelile de pe acest blog, te poftesc sa il ocolesti.

  6. Dan Ioan Mihail says:

    Dacă citesc articolul şi primează perspectiva raţională, am doar două comentarii de făcut: Aţi scris: „Stiu ca cinstirea este adusa sfantului si nu trupului lui.” Sfântul a fost şi este trup şi suflet. Şi încă ce trupuri: unele au biruit legea firii – nu au putrezit, au miros frumos şi izvorăsc mir tămăduitor. Aşa a hotărât Dumnezeu. Bineînţeles că noi putem scoate din Biserică rând pe rând, moaştele, sfinţii, icoanele, preoţia şi la urmă pe noi înşine.
    Aţi mai scris de asemenea: „[…]biserica, si ma refer aici la institutia formata din preoti si episcopi.” Biserica este o instituţie divino – umană, iar partea umană este formată din cler şi credincioşi. Aşadar, în acest context, era mai corect să scrieţi „clerul”.
    Dacă citesc lăsându-mă condus de partea simţitoare a sufletului, simt dureri nevindecate în relaţia cu biserica de care vorbeaţi mai sus. Însă în vindecarea unei răni contează atât rezolvarea cauzei care a dus la apariţia rănii, cît şi dorinţa de a te vindeca, puterea de regenerare a trupului, urmarea unui tratament şi peste toate, balsamul adus de puterea lui Dumnezeu, dacă vrei să-l primeşti prin smerenie. Aceasta însă este o problemă de duhovnicie şi nu trebuie analizată pe blog, dar nici să nu stea la rădăcina unui articol scris pe blog. Bolile şi rănile vin spre încercarea noastră, spre tămăduire. „Vai de cel prin care vine ispita: dar ispita trebuie să vină!” Tot ce nu mă omoară, mă întăreşte.
    Şi ar mai fi şi o remarcă din perspectivă duhovnicească: Preoţii, şi cu atât mai mult Sfântul Sinod, au primit puterea de a lega şi dezlega. Dumnezeu nu se trage înapoi de la ce a hotărât odată. „Câte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer!” Sfinţilor Ştefan cel Mare, Andrei Şaguna şi Simion Ştefan, li se va aduce cinstire de sfinţi! Dacă membrii Sfântului Sinod au greşit, vor răspunde. Şi sincer: Care persoană citeşte acatiste către toţii sfinţii din calendar? Nici nu au toţi acatist. Pot să chem în ajutor pe cine vreau dintre sfinţii, nu există impunere. Dar cinstire cuvenită sfinţilor li se va aduce. Cele duhovniceşti se judecă duhovniceşte, nu raţional. „Îl au pe Moise şi pe prooroci! Să asculte de ei!”
    Nu vreau să spun că nu sunt probleme în rândul clerului. Sunt chiar foarte multe, dar oare eu sunt pus să le judec şi să le tranşez? „Cine este fără de păcat să i-a piatra şi să arunce primul!” Sau: „Doctore! Vindecă-te pe tine însuţi!” Dacă ar fi mai mulţi oameni duhovniceşti între credincioşi şi Dumnezeu ar avea de unde să aleagă preoţi. Pentru că: „Nu voi m-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”! Să ne rugăm ca Dumnezeu să scoată secerători la vremea secerişului.
    Videoclipul de la final vorbeşte de multe probleme ale clerului, până la urmă. Dar nu cred că trebuie luate în râs. Să rădă cei care s-au rugat măcar câţiva ani ca Dumnezeu să le dea preoţi şi episcopi duhovniceşti şi sfinţi. Prin plasarea lui la finalul articolului subscrieţi la tot ce s-a vorbit acolo. Având în vedere că duhul articolului are mult mai mult bun simţ decât videoclipul, aş fi preferat să nu existe acest link.
    În concluzie: Dumnezeu are grijă de această lume ca un Sfânt; probleme sunt în toată lumea pentru că oamenii sunt supuşi greşelii; răspundem în faţa lui Dumnezeu pentru opiniile, părerile şi faptele noastre; însă Dumnezeu este milostiv, ne iubeşte, ne îngăduie şi ne aşteaptă!

  7. Ella Ogden z says:

    Un exemplu pe care il da pedagogul spaniol in acest sens, se refera la examene si la invatatrea pe de rost, practici despre care sustinea ca sunt opusul a ceea ce ar trebui sa insemne educatia.

  8. Alin Munteanu, Phoenix Arizona, USA says:

    Am citit articolul tau si chiar la mii de kilometri de casa fiind, simt nevoia sa scriu aceste randuri exprimandu-mi nu opinia ci totala revolta care m- a cuprins. In cele ce urmeaza nu voi face nici teologie nici nu voi incerca sa fiu duhovnicesc. Si sti de ce? Pentru ca articulul tau, categoric nu poate fi considerat a fi scris de un crestin ortodox si mai mult de un absolvent de teologie. Deci destinatarul acestor randuri, adica tu Emanuele, nu poate fi tratat nici teologic nici duhovnicesc. Si vei vedea mai jos din ce motive.
    Traiesc in Statele Unite ale Americii de mai bine de 7 ani si sunt preot ortodox al unei parohii aflata sub ascultarea canonica a Episcopiei Ortodoxe Romane de la Vatra Romanesca. Parohia mea este una de limba engleza si o buna parte din credinciosii mei sunt americani convertiti la credinta ortodoxa. Raspunsul meu la opinia ta legata de Sfintele Moste cuprinde asadar si crezul crestinilor mei convertiti la ortodoxie. Sfintele Moaste trebuie tratate cu respect si considerate ca semne vazute ale minunilor pe care Dumnezeu le face si astazi cu noi. Nu conteaza in cate bucati au fost impartite si pe unde au fot risipite, pentru ca oricat de mic ar fi “osciorul” el cuprinde intregul har dumnezeiesc si in intregime puterea Lui Dumnezeu. Am vazut aici in America moastele Sf. Ioan Maximovici aflate la San Francisco, moaste care au adus la ortodoxie mii de americani si nu numai. Am vazut cu ochii mei evlavia deosebita si dragostea pe care americanii ortodocsi o au fata de Sfintele Moaste. Si tu, un crestin ortodox din nastere si mai mult un absolvent de teologie spui ca nu crezi (” nu pot sa ma inchin”) in sfintenia relicvelor sfinte.
    Categoric aici in America ai fi imediat scos in afara Bisericii (pentru astfel de situatii Biserica Catolica excomunica). De fapt nu stiu de ce mai esti inca in Biserica si de ce te mai consideri crestin ortodox. Mai mult decat atat Facultatea de Teologie trebuie imediat sa iti retraga Diploma de Licenta in Teologie Ortodoxa. Din nou dau ca exemplu tara in care traiesc. Daca se intampla cumva ca un absolvent al unei scoli , oricare ar fi aceea, sa fie contrar principiilor de orice natura a scolii respective, el isi pierde Degree-ul dar mult mai mult isi pierde credibilitatea lui ca om si cea profesionala de asemenea.
    In concluzie recomandarea mea este sa iti retractezi cele spuse facand penitenta publica, sau in caz contrar sa parasesti Biserica Ortodoxa.
    Ceea ce ma mira si trebuie neaparat sa pun este cum de dascalii tai de la Teologie nu au observat in cei 9 ani petrecuti in scoala teologica un cat de mic semn al comportamentului tau deviant de la credinta otodoxa. Hotarat lucru, trebuie sa fie mult mai atenti pe viitor !

    • Parinte, imi pare rau daca am suparat pe cineva cu ceea ce am scris. Nu am intentionat asta, dar, recunosc, ma asteptam la reactii de acest gen. Daca ai luat atitudine, inseamna ca iti pasa si asta e bine. Din pacate multora nici macar nu le pasa de cele ale Bisericii. Cred insa ca in zilele noastre, Biserica are probleme mai mari de rezolvat, decat infidelitatea unor pacatosi neinsemnati ca mine. Din pacate sunt putini preoti care sa faca misiune ca sfintia ta acolo unde te afli. Spun asta, avand marturiile unor oameni si nu din propria experienta.

      Daca va dori cineva sa ma excomunice, desi ma indoiesc, nu cred ca viata mea ar cunoaste o schimbare prea mare. Credinta mea va ramane aceeasi. Din cate stiu insa asemenea penitente erau specifice primelor veacuri si nu se mai practica acum. Eu nu sunt preot si nu pot spune ca slujesc in vreun fel Biserica, folosindu-mi pregatirea teologica. Din contra, am devenit pare-se un eretic. (nu ca as fi singurul) Nu sunt insa un dusman al Bisericii, dar consider ca pot sa nu fiu de acord cu anumite practici care, sincer, nu sunt o conditie strict necesara mantuirii. Am gresit spunand ca oamenii se inghesuie mai tare la moaste decat la impartasanie? Si oare, care dintre cele doua e mai necesara mantuirii?
      Parinte, nu stiu pe cata lume am smintit eu cu articolul acesta. Dar sunt convins ca nu atat de multi cat a smintit si scarbit un Spagoveanu, o stareta gravida, un calugar homosexual, sau un preot de sat care face Liturghia simulata, fara nimic in potir, sau alt preot dintr-un oras oarecare cu masina de lux dar cu enoriasi muritori de foame sau un ierarh, fost colaborator cu securitatea si exemplele ar putea continua. Oare acestia nu ar merita sa fie excomunicati? Sau daca nu, sa primeasca macar un comentariu de felul acesta sau o scrisoare de mustrare. Stiu, nu se poate.

      Parinte, eu iti port acelasi respect ca si pana acum si imi pare inca o data rau ca te-am suparat. Pentru acest simplu fapt as sterge articolul dar nu din alt motiv. Toate cele bune!

    • Vasile Lucaciu says:

      Parinte Aline,

      Fara sa jignesc si fara sa reclam articolul lui Emanuel Dragusin (fost seminarist “extern”, deci un copil care nu v-a cunoscut ca pedagog in seminar), comentez problema “excomunicarii” si de atitutdine pe care o aduceti in discutie.
      Va rog mult sa faceti o retrospectiva asupra comportamentului execrabil pe care l-ati avut fata de seminaristii din perioada anilor 1996-1998 (interni), pe care nu-i scoteati din “jegosi”, “prosti”, “nespalati”, “hadicapati”, “retardati”, “batuti in cap”, “tampiti”, “jeguri ale societatii” si multe alte invective atat de colorate incat v-au adus renumele de “Ghibolul”.
      Sa nu uitam ca aceste apelative le foloseati adresandu-va unor copii de 13 ani si jumatate, speriati si de umbra lor, in fata dvs. si a pedagogului H. si pe care-i condamnati in regim de teroare, la cea mai mica greseala, sa faca metanii in zapada, iarna, in frig.
      Daca ati adus in discutie “excomunicarea” lui Dragusin pe motive bisericesti dvs ar trebui sa va “autoexcomunicati” pe motive morale (sau de onoare), pentru ca ati ranit suflete inocente de copii, care nu se vor vindeca probabil niciodata. Unii au trecut peste, altii va tin minte, ani de-a randul, la orice bataie scurta in usa de la camin, tresaream de teama de a nu fi la usa “Alin pedagogul”.
      Am terminat in 99, dar si acum ma gandesc uneori cat de crud si de injust a fost comportamentul dvs. fata de niste simpli copii, plecati de sub fusta mamii si intrati sub teroarea unui pedagog. Nu, nu i-ati calit, asa cum argumentati atunci, i-ati speriat ingrozitor si i-ati jignit peste masura de mult.
      Ceea ce e mai grav e ca nu ne amintim sa fi facut vreo “mea culpa” niciodata.
      Reclamam o ATITUDINE din anii in care ati fost pedagog, atentie, nu persoana in totalitatea ei. Asa cum dvs. ati reclamat o atitudine a lui Dragusin, dar apoi ati dus problema catre lucruri mari, cum ar fi excomunicarea.
      Succes in ceea ce faceti in America, faceti bine si cu folos. Spor in toate. Dvs. ne-ati uitat. Noi NU.

      • Alin Munteanu says:

        Abia dupa un an am descoperit mesajul mizerabil pe care l-ai scris la adresa mea. Am fost socat sa citesc invectivele ordinare scrise de tine. Niciodata nu am folosit la adresa nimanui “apelativele” enumerate in mesajul tau. Sunt convins ca ti-a trebuit mult pana sa le gasesti pe toate. Datoria de pedagog mi-am facut-o la nivelul cerintelor timpului si al oamenilor care conduceau Seminarul la vremea respectiva in frunte cu arhiepiscopul Andreicut. Poate ca bateam in usa dimineata intr-un mod cu care multi nu erau obisnuiti. Eram insa obligat sa va trezesc. Poate unora le-a ajutat cghestiunea respectiva.Se mai faceau “matanii” in pridvorul Catedralei, dar in zapada nu s-au facut nicioadata. In orice caz iti spun public sa iti fie rusine de ceea ce ai scris. Te voi cauta sa stiu exact cine esti si cu siguranta va trebui sa dai socoteala celor scrise despre mine. Daca ai curajul raspunderii astept sa foloseti adresa mea de email si sa trimiti un mesaj pentru a discuta ca de la barbat la barbat. Sau poate inca te mai ascuzi “dupa fusta mamei”. Daca esti preot lucrurile sunt cu atat mai grave! Inca o data vreau sa lamuresc chestiunea: nicioadata nu am injosit pe nimeni jignind. La momentul respectiv eram om casatorit cu copii si preot respectat. Si asa am ramas toata viata. Daca nu voi primi mesaj de la tine pe adresa mea de email (alinmunteanu1972@yahoo.com) te voi cauta pana te voi gasi Lucaciule! Sa iti fie rusine!!!

  9. Jorjh says:

    HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA
    tu esti dinala cu satana ca nu pupi cadavrele!:))))))))))))))

  10. Alin Munteanu, Phoenix Arizona, USA says:

    Ma asteptam la o reactie vehementa din partea ta, Emanuele. Se pare insa ca m-am inselat si ma bucur pentru asta.
    Ma folosesc insa de prilejul acesta cu permisiunea ta pentru a veni cu completarea la cele spuse de mine mai sus. Am luat atitudine pentru ca efectiv imi pasa si ma doare sa vad pozitia ta despre Sfintele Moste.
    Asa cum spuneam mai sus nu ma erijez intr-un teolog si parinte spiritual si sa vorbesc de pe aceasta pozitie. Dar ca preot sunt dator sa spun si sa apar credinta mea. Eu vad ca ai anumite frustrari vis-a-vis de viata eclesiala a Bisericii noastre. Frustrarile tale se revarsa insa intr-o directie gresita, spre Sfintele Moaste.
    Este intr-adevar simplu sa iti reversi nemultumirile punand in fata ceva vizibil si extrem de actual, inchinarea la Sfintele Moaste. Ceea ce vedem si auzim despre acest lucru pe toate canalele media este cu adevarat prea mult. Nu inteleg, categoric ce doreste de fapt ierarhia bisericesca sa dovedeasca prin deschiderea pe care o are fata de dorinta televiziunilor de a arata cat mai mult din procesiunile la raclele cu Sfinte Moaste. Categorin ar trebui sa fim mult, mult mai retinuti cu show-ul.
    Legat de opinia ta fata de Sf Impartasanie, categoric se face o mare gresala prin participarea la Sf Liturghie fara sa primesti Sf impartasanie. Motivul participarii la Sf liturghie acesta trebuie sa fie, incununarea prezentei tale acolo prin primirea Sf Cuminecaturi. Asta nu se intampla din pacate in mod total si constant in Bisericile din Romania datorita saracei educatii religioase a credinciosilor. Cine este de vina?……Raspunsul cred eu ca este extrem de clar. Ma intorc din nou la practicile ortodoxe pe care le-am gasit in America si care efectiv m-au intarit in credinta mea ortodoxa dar si in lucrarea mea preoteasca. Aici in toate Bisericile Ortodoxe se impartasesc la Sf Liturghie mai bine de 90% dintre cei care participa. Si atentie, nu este o impartasanie formala ci una facuta cu totala convingere si pregatire. Uimitor !!!! Te intrebi probabil cum este posibil ca toti cei ce primesc Sf Impartasanie sa se spovedeasca inainte. Este posibil pentru ca peste 90% dintre Biserici, aici au cel putin 2 preoti si cate un diacon.Preotia aici nu este un “job” ci este o vocatie pe care o practici efectiv din dorinta de a-L sluji pe Hristos.In majoritatea cazurilor cel putin preotul atasat si diaconul nu sunt platiti cu salar din parohie si totusi slujesc Biserica cu dragoste si extrem de mult devotament
    De ce spun toate astea? Pentru ca atunci cand eram in Tara aveam categoric frustrarile mele fata de ceea ce vedeam in jurul meu. Imi displaceau categoric linguselile multora fata de ierarhie, de ce sa nu spun chiar atitudinile de “printi ai Bisericii” ai majoritatii ierarhilor. Toata lumea stie asta dar se fereste sa vorbeasca pe fata. Preotii se tem sa spuna ceea ce ii doare pentru ca isi pierd”job”-ul si implicit venitul care le aduce painea pe masa copiilor. De la a recunoaste si a vorbi pe fata despre frustrarile vis a vis de viata eclesiala a Bisericii la a vorbi impotriva Sfintelor Moaste este insa cale lunga, Emanuele.
    Pentru a incheia ideea mea legata de frustrarile personale traite in Tara, vreau sa spun ca aici in America am gasit ierarhi care isi conduc singuri masina si care calatoresc mii de kilometri ca sa slujeasca Sf Liturghie si sa fie alturi de crestinii lor. Asta e intr-adevar misiune! Am vazut ierahi care dupa Sf Liturghie iau masa impreuna cu crestinii lor se ridica de la locurile lor si trec pe la fiecare stangandu-le mana sau imbratisandu-i. Am vazut ierarhi care dupa slujba au invitat toti tinerii din Biserica la o inghetata in cea mai apropiata cofetarie, au stat cu ei la masa mancand din inghetata si la urma platind totul cu cardul lui de credit. Si exemplele pot continua. Ador sa stau in preajma unor asemenea episcopi si ma consider intr-adevar invatacelul unor asemenea oameni. Da, aici imi iubesc episcopul si ii urmez exemplul! Dar, revin de la a-mi exprima nemultumirile fata de anumite aspecte eclesiale pana la a vorbi impotriva Sf Moaste este cale extrem de lunga.
    Ai amintit in raspunsul tau despre ierarhi sau preoti colaboratori ai politiei politice comuniste. Legat de aceasta doar un singur exemplu vreau sa iti dau: Aici la noi, in Arizona avem o mare manastire ortodoxa M-rea Sf Antonie si pe parintele Efrem, un mare duhovnic atonit. In urma cu ceva timp un calugar ortodox de la o manastire din Tara a venit aici dorind sa intre in obstea manastirii Sf Antonie. Parintele Efrem l-a primit cu drag dar dupa un timp l-a oprit de la slujirea preotesca (parintele din Tara era ieromonah) spunandu-i ca datorita pacatelor sale este oprit de la Altar dar de la castigarea mantuirii nu il poate opri nimeni. Asadar l-a sfatuit sa se roage si sa posteasa sa stea pe genunchi pentru mantuirea lui dar preotia sa o lase la cei care sunt vrednici de ea fara sa sminteasca pe altii. Asta ma gandesc ca ar trebui sa fie si pozitia pe care trebuie sa o avem fata de cei care au colaborat cu securitatea, episcopi sau preoti. Sa lase preotia pentru cei care nu au facut compromisuri si sa isi vada de manturiea lor ca doar asta propovaduiesc. Atunci cand ai facut un compromis nu poti sa spui ca l-ai facut pentru a salva o situatie sau Biserica sau enoriasii etc. Compromisul este compromis ori din ce parte l-ai privi. Daca vroiau sa nu faca compromis trebuiau sa fie gata sa moara pentru asta.As mai avea multe de spus dar nu vreau sa profit de pagina ta mai ales dupa pozitia pe care am avut-o fata de tine. Eu raman pe aceeasi pozitie. Penitenta !!!!!

  11. Monica D says:

    As dori sa ma lamuriti in primul rand cum un teolog posteaza pe pagina sa de net un clip intitulat religion is bullshit.
    In al doilea rand sa-mi explicat cum de David proorocul care a comis adulter si din cauza caruia a murit sotul Batsebei este pomenit in calendarul ortodox .Nu oare datorita pocaintei sale si a Psalmilor scrisi sub insuflarea Duhului Sfant ?Nu aceste lucruri au contat mai mult inaintea Domnului.
    Ma gandesc ca poate si in cazul domnitorului Stefan cel mare mai mult a contat apararea credintei ortodoxe , construirea de manastiri, faptul ca pentru a castiga bataliile impotriva turcilor cerea sfatul Sf.Daniil Sihastrul si postea .
    De unde stiti ca nu s-a pocait pentru pacatele sale?
    Cum de stiti Dvs ce judecata are Dumnezeu cu fiecare?
    Vorbeati despre sfintele moaste ca despre niste oseminte.Acele “oseminte“ sunt purtatore de harul lui Dumnezeu :“nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? “
    Acele moaste reprezinta marturia vietii lor sfinte si pastrarea harului lui Dumnezeu in ele chiar si dupa moarte.
    Exista particele de moaste la multe biserici si manastiri tocmai pentru ca oamenii sa se poata ruga inaintea raclei , sa ceara mijlocire si ajutor sau pur si simplu sa se inchine din evalvie.
    E mai usor sa ma inchin sf Nectarie la Radu Voda decat in Eghina .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *