Monthly Archives: January 2012

Politica cea curvă și progeniturile sale

Nu m-a interesat niciodată politica. Nu mi-au plăcut și nu îmi plac politicienii de nicio culoare.  Atunci când a trebuit să vorbesc despre politică am făcut-o doar în interes de serviciu, adică din perspectivă jurnalistică. De ce nu îmi place politica? Cred ca din același motiv ca și alte sute de mii de români. Cu precădere în România, imaginea politicii e atât de șifonată, încât și simpla pronunțare a termenului provoacă inevitabil greață.

De unde mi-a venit asta cu politica? De la o mică mizerie a unui politician local frustrat. Cum spuneam, singura tangență pe care am avut-o cu acest mediu bolnav (politic) a fost prin intermediul emisiunilor pe care le-am realizat la televiziune, în special în perioadele electorale. Nu am făcut și nu fac parte din vreun partid și nici nu cred că voi adera vreodată la vreo doctrină politică. De fapt membrii partidelor din România de astăzi nici nu știu ce e aia doctrină, sigurul lucru în care cred cu tărie este banul. Partidul e bun, indiferent de orientare, atâta timp cât te poate conecta la o sursă.

Să revin. Numele politicianului local, scund, cu ochelari și un pic peltic e Florin Roman. Pe parcursul materialului mă voi referi la el folosind doar inițialele, ca să nu intoxic cititorii. La manifestarea de protest de duminică, desprecare am și scris, FR, m-a luat la un moment dat de după cap, și mi-a șuierat plin de venin, o amenințare la ureche: “fii atent la ce se întâmplă, o să îți vină și ție rândul”. Nu îmi amintesc exact, dar cam asta era ideea, ceva de genul că această “revoluție” îi va aduce pe ei la putere și atunci o să îmi arate el mie. Precizez, FR e vicepreședinte în cadrul PNL Alba. După faza asta FR postează pe facebook o fotografie cu mine, de la protest (am fost prezent acolo în calitate de jurnalist. atât.) sub care scria ” Fotograful oficial al puterii, Emanuel Dragusin, la datorie…de denigrare a miscarii albaiulienilor!” Am avut un schimb de mesaje cu el pe FB, dar fără rezultat. Interesant, niciunul din comentariile postate de alții la această fotografie nu făcea referire la mine. De ciudă, FR a postat el un comentariu: “dragusin o sluga penibila a fratilor Sabau si Corintului, marioneta PDL, câștiga cât 25 de albaiulieni la un loc. Meseria: denigrator al albaiulienilor. Un oltenas cu simbrie in haita oranj-gutanilor! Va promit si alte lucruri interesante despre aceasta sluga cu acte in regula!”

Pe scurt, eu dețin în prezent doar un renault symbol, cu motor de 1,4, la care încă mai am ani buni de rate. Cam atât. În schimb, FR, deține un BMW x5 sau x6 și a reușit să își ridice o casă. FR, fost jurnalist, a avut șansa de a intra în grațiile anumitor politicieni și astfel în vremea guvernării PNL-iste a fost membru în mai multe consilii de administrație, pe la București, ceea ce a făcut ca pușculița lui FR să ia în dimensiuni. Așadar, FR, la capitolul cinstit și sărac ai pierdut în fața mea.

E curvă politica, dragii mei, e o curvă fără principii, iar progeniturile ei te pot ataca oricând fără nicio remușcare. Nu o să mai spun altceva acum despre FR, cred că mesajele lui înveninate sunt destul de sugestive.

Mult-așteptatul protest spontan și piticul verde

Alba Iulia nu putea lipsi din șirul orașelor unde românii (nu vă gândiți la mii de oameni) au ieșit pentru a spune ceva. Nu pot să precizez exact pentru ce au ieșit, pentru că nici ei nu știu: unii nu erau de acord cu proiectul legii sănătății, alții pentru a-l susține pe Raed Arafat, alții pentru a scanda împotriva lui Băsescu iar alții în scopuri electorale. Acționând în spiritul ardelenesc slow motion, vreo 150 de cetățeni din Alba Iulia, simpatizanți ai opoziției, au ieșit și ei la manifestare, după trei zile în care alți conaționali au protestat în orașele mari din țară. Manifestarea de protest de la Alba Iulia a fost spontană și nu prea. De ce? O dată pentru că apare ca un act de solidaritate față de celelalte acțiuni similare, desfășurate în capitală și în alte câteva orașe. Pe de altă parte spontaneitatea a fost distrusă de anunțurile repetate de pe facebook, chemări la răscoală ale unor politicieni galbeni.

A fost totuși ceva mai puțin obișnuit pentru Alba Iulia, pentru că, dacă nu ar fi fost ziua de naștere  lui Eminescu, străzile din oraș ar fi fost pustii într-o banală duminică friguroasă de ianuarie. Am găsit și eu de cuviință să merg și să văd această “spontană” și “apolitică” manifestație. După cum m-am așteptat, inițiatorii evenimentului, care au și postat apelurile revoluționare de pe facebook, oameni cu funcții în organizațiile locale ale unor partide de opoziție, erau prezenți în fruntea grupului care scanda lozinci anti-băsesciene. Ca să vedeți cât de apolitică a fost manifestarea priviți imaginile de mai jos. Tipul cu glugă, care urlă din toți rărunchii e un vornicel care face parte din organizația de tineret a unui partid galben, din opoziție. Nu are rost să le pomenesc numele, nici lui, nici partidului.

 

Am scris în titlu de piticul verde. Iată de unde vine asta. Protestatarii au scandat diverse lozinci, printre care era una cu ” piticu și cu chioru…” Ca o coincidență, unul dintre politicienii prezenți, imbrăcat în haină de cetățean sărac și cinstit, este poreclit pe unele forumuri locale “piticul atomic”. Pe lângă asta, e mic de statură, poartă ochelari și mai tot timpul, când participă la evenimente publice poartă un accesoriu verde ca să arate lumii dragostea lui față de iarbă. Măăă, nu vă gândiți la prostii. Omului îi place verdele natural, verdeața, astea, că deaia conduce un BMW  x5 sau x6 foarte ecologic. Ei, de aici era expresia “piticul verde”. Când era manifestația mai frumoasă, personajul acesta vine la mine și luându-mă “prietenește” pe după cap îmi șuieră o amenințare la ureche, strecurând, plin de venin apelativul “prietene”. După faza asta, care m-a “impresionat enorm” piticul nu găsește altceva mai bun de făcut decât să posteze o fotografie cu mine de la protest pe facebook, cu un comentariu răutăcios. Rușine, piticule verde!

 

Despre seriozitatea mișcării de la Alba Iulia se poate citi și într-o publicație locală:

“Protestul de la Alba Iulia au continuat duminică după-amiaza de la ora 17.00 în faţa Instituţiei Prefectului Alba. De această dată, însă, grupul de protestatari a fost format doar din câteva persoane, care au aşteptat degeaba, aproximativ o oră, să se mai strângă şi alţii: “Am venit de la Sebeş, ne-am înţeles astăzi că ne vom reîntâlni la 17.00, dar se pare că suntem doar noi. Asta este, nu este cea mai potrivită zi. Poate dacă nu era duminică ne strângeam mai mulţi”, a declarat unul dintre manifestanţi.”

În acest articol nu am dat nume ale unor persoane sau partide politice. Am pus însă un mic film cu vornicul de partid care animă mulțimea și voi pune o fotografie cu personajul numit “piticul verde”. Legătura cu realitatea este doar o coincidență :))))

My name is… what?

Da, e o chestie legată de nume. Nu plănuiam ca acesta să fie primul articol din 2012, însă era început de ceva vreme și trebuia să îl termin.

Primele probleme pe care le-am avut cu numele meu au început încă de când eram la grădiniță. Deși ai mei mi-au dat un nume frumos la naștere, zic eu, maică-mea a ținut să mă strige altfel. Nu o să spun cum, pentru că abia în liceu am scăpat de acea poreclă. Eram așadar, în primele zile la grădiniță iar educatoarea a făcut prezența. Ajunge la Drăgușin Emanuel, îmi strigă numele, iar eu, necunoscând despre cine e vorba, am tăcut mâlc, pentru că așteptam să mă strige după acea poreclă. Vin ai mei să mă ia de la grădiniță, educatoarea le spune că eu nu sunt, de aici a început să se panicheze lumea, pentru ca în cele din urmă să mă găsească și să se clarifice problema. Ei, eu nu îmi amintesc de chestia asta decât din relatările alor mei așa că nu pot să dau alte detalii.

Anii copilăriei au fost marcați într-o anumită măsură de felul în care ceilalți copii făceau haz pe seama numelui meu, însă am supraviețuit. Nu am înțeles nici în zi de azi de ce maică-mea a ales să folosească un apelativ, care nu avea legătură cu niciunul din cele două prenume pe care mi le-a dat. Da, mai am un prenume.