Monthly Archives: October 2011

Sfinti, moaste, canonizare si altele asemenea

Alba Iulia a fost in aceste zile, gazda unui eveniment istoric. Asa spun anumite fete bisericesti incercand sa ne intipareasca bine in minte ziua in care a fost trecut in randul sfintilor Mitropolitul Simion Stefan, de numele caruia se leaga aparitia Noului Testament de la Balgrad, din 1648 si tiparirea Psaltirii din 1651. Vreau sa precizez de la inceput ca am ceva cunostinte teologice, fiind absolvent de seminar si facultate.

Evenimentul de la Alba Iulia a fost promovat destul de bine in presa locala, astfel incat in seara zilei de 29 octombrie, numarul celor care asteptau sosirea Patriarhului Daniel cu capul Sfantului Apostol Andrei, era destul de mare. Suna ciudat: “sosirea Patriarhului Daniel cu capul Sfantului Apostol Andrei”? Da, se poate. Ar fi fost oare mai potrivit sa spun moaste? Chestia e ca si ierarhii si miile de credinciosi stiau ce se afla in acea racla: capul unuia din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, care a ajuns la Alba Iulia cu o coloana oficiala cu inaintemergator si girofaruri. Bun. Haideti sa vorbim asadar despre moaste.

Cum am vazut eu Cronica Carcotasilor

Era demult, cand il ascultam la radioul din bucataria parintilor, dimineata, pe carcotasul Serban Huidu. Imi amintesc ca avea o satira plina de umor si era ca o cafea buna de dimineata. Nu imi mai amintesc cand am vazut prima cronica la televizor. A intrat in viata mea asa, pe nestiute. M-am trezit doar ca in fiecare duminica (parca atunci se difuza) eram in fata televizorului la cronica si nu era aproape nicio alta emisiune sau film care sa ma determine sa schimb canalul. Au trecut anii si, la fel ca multi altii, am devenit un fan al Cronicii conduse de Huidu si Gainusa.

Recunosc ca si eu gustam cu precadere ingredientul esential al Cronicii si anume chiftelutele, pe care fanii le semnalau iar carcotasii le comentau. Intotdeauna am considerat ca umorul acestei emisiuni si implicit al celor ce o realizau era unul de calitate, unul inteligent. Era o emisiune a celor care sunt impotriva mediocritatii, a manelelor si a prostului gust. Carcotasii au fost si sper ca vor ramane acest Caragiale al vremurilor noastre. Pot chiar sa spun ca au fost un reper si o prezenta necesara in media romaneasca. Cineva trebuia sa spuna ce nu e bine pe sticla, ce incalca anumite norme de bun-simt, bun-gust si educatie. Huidu si Gainusa erau cei care vorbeau deschis despre greselile colegilor lor care apareau pe sticla, dar o faceau intr-un mod echilibrat. Nu pot sa spun ca toate glumele lor au fost perfecte sau ca am fost mereu de acord cu ei, insa trebuie sa recunoastem ca cei doi carcotasi si echipa lor au gasit reteta perfecta pentru a fi atat de longevivi si sa ramana in top atatia ani. Este ceva remarcabil.

Cea mai interesanta experienta a mea cu carcotasii a fost de departe cea legata de aparitia mea la Cronica, in urma unui LIVE pe Realitatea TV, pe national, cand microfoanele noastre ne-au facut o figura. Pentru mine a fost o onoare sa apar la cronica, ma bucur insa in acelasi timp ca nu a fost sanctionata vreo gresala a mea, ci o problema tehnica. Mai jos puteti vedea fragmentul din emisiunea in care am aparut:

La final, as vrea sa spun ca imi doresc ca emisiunea Cronica Carcotasilor sa continue. Televiziunea din Romania ar fi mai saraca fara acesti oameni care fac haz de necaz si care intr-un mod atat de elegant ne atrag atentia si mai ales formatorilor de opinie din televiziune, atunci cand se greseste. Avem nevoie de umorul de calitate al Cronicii. Mihai Gainusa poate continua acest drum si poate chiar sa isi aleaga un coleg de platou cu care sa duca mai departe emisiunea. Felicitari Cronicii pentru editia speciala din aceasta seara! Eu cred ca veti depasi acest moment. Mult succes!

MEDEEA – directed by Diana Dobreva

Trebuie să spun că la fel ca mulți alți albaiulieni nu am văzut foarte multe piese de teatru. În copilarie mergeam cu gradinița la Casa de Cultura a Sindicatelor și mai vedeam cate o piesă de teatru cu păpuși; acolo am strigat pentru prima dată cu ceilalți copii : “Vrem artiștii!” Apoi cu părinții la mare, la Mamaia, am mai văzut câteva spectacole care mi-au placut foarte mult chiar daca eram la varsta la care nu stateam prea bine cu rabdarea. Mai tarziu, la Cluj, pe când eram în liceu am avut prilejul sa merg la Teatrul național Cluj-Napoca, unde am văzut o adaptare după “Visul unei Nopți de Vară” a lui Shakespeare, în care a jucat Dorel Vișan.

 

Teatrul a devenit mai accesibil pentru mine și pentru mulți alți albaiulieni, cred, odată cu Festivalul Internațional de Teatru Povești, care iată, în acest an, a ajuns la a șasea ediție. Așa au ajuns în orașul nostru nume mari ale scenei de la București, și nu numai, actori din străinătate pe care probabil nu am fi avut ocazia să-i vedem niciodată dacă nu ar fi existat această manifestare culturală de care “vinovați” sunt și de această dată cei de la Consiliul Județean împreună cu Teatrul de Păpuși Prichindel. Anul trecut și anul acesta, apropieea mea de această artă a fost și mai mare datorită faptului că am avut bucuria de a prezenta multe dintre spectacolele care au fost incluse în programul manifestării.

 

 

Dar nu despre asta voiam să vorbesc în mod special. Anul trecut am avut ocazia să văd unul din spectacolele Dianei Dobreva, actriță și regizor al Casei Daia Production din Bulgaria. Nu mă așteptam la cine știe ce. Poate pentru că eram în Casa de Cultură a Studentilor care mi se părea că are un aer de cămin cultural, poate pentru că era o toamnă mohorâtă ca și acum, poate că actorii veneau dintr-o țară care nu m-a atras niciodată… nu știu. Știu însă că cele aproape două ore au trecut… nu, nu repede; au trecut încărcate, pentru că am trăit, cum nu mi s-a mai întâmplat niciodată la teatru. “CASANOVA REQUIEM FOR LOVE” așa se cheamă piesa despre care vorbesc. Şi nu cred că aş putea să redau în cuvinte starea sau stările în care te transpune această piesă de teatru. Aş putea doar să vă invit să nu pierdeţi niciun spectacol în regia Dianei Dobreva, atunci când este prezentă la Festivalul de Teatru de la Alba Iulia. Anul acesta a venit cu Medeea şi am simţit din nou aprenta de neconfundat a Dianei. Nu pot să spun că am fost la fel de plăcut impresionat precum la Casanova, însă emoţiile nu au lipsit nici de această dată. CASANOVA REQUIEM FOR LOVE este însă un spectacol pe care l-aş revedea cu mare plăcere, chiar dacă pentru asta ar trebui să merg până în Franţa, unde mai este pusă în scenă această piesă ori în Bulgaria. Casanova într-o abordare cu totul şi cu totul originală, un Casanova care este privit şi dincolo de simplele aventuri amoroase, un Casanova aşa cum nu a mai fost văzut. Nu sunt critic de artă şi nu mă pricep să vorbesc în termenii de specialitate despre aceste lucruri. Vă dau însă ocazia să gustaţi puţin din acest spectacol prin intermediul unui trailer:

Au rezistat aproape 2000 de ani

Cetatea Alba Carolina, dar mai ales zona ei centrală, poate fi percepută foarte ușor ca un muzeu în aer liber, sau un muzeu uriaș care înglobează mai multe muzee. Mi se pare că aici, între cele două catedrale, prin apropierea clădirii Babilon sau între Poarta a III-a și clădirea Ierihon, respiri cel mai bine aerul istoriei. Locurile acestea fac un adevărat cor ce poartă ca un  freamătul vieţii din vremuri demult apuse și sunt o mărturie vie a zecilor de evenimente care s-au petrecut pe aceste pământuri. Parcă dinadins ne-a fost lăsată aici, la Alba Iulia, o carte de istorie foarte viu ilustrată, care ne vorbește despre romani, despre medievali, despre cei din epoca modernă, marcând un fir roșu al devenirii poporului român.

 

Descoperirile arheologice din zona monumentului Custozza, în perimetrul format de Sala Unirii, Clădirea Universităţii şi Clădirea Ierihon, vin să aducă un plus de valoare acestei zone şi o încărcătură istorică şi mai mare. În acest fel zona de care vorbesc îşi recâştigă titlul deţinut şi până acum, având cea mai mare densitate de monumente istorice din ţara noastră. Nu poţi să nu te simţi cuprins de fiori când te afli în apropierea unor vestigii vechi de 1800 de ani. Fragmente de ziduri din clădirile Principiei, fragmente de monumente şi inscripţii imperiale şi o mulţime de alte urme ale Legiunii a XIII-a Gemina, toate acestea îmbogăţesc substanţial patrimoniul cultural şi istoric al Alba Iuliei. În cotidianele l0cale s-a scris pe larg despre descoperirile făcute de arheologii de la Muzeul Naţional al Unirii, aşa că nu o să mai dau alte detalii tehnice. Am vrut doar să vorbesc puţin despre acel sentiment care te cuprinde atunci când vezi asemenea vestigii ce au rezistat aproape două mii de ani şi despre uriaşul potenţial al Cetăţii din oraşul nostru. Mă aştept acum să primesc ceva comentarii de la căţeluşii de partid care lucrează pe forumul unui cotidian local, şi care să spună că sunt plătit de moguli pentru ceea ce scriu şi că în Custozza s-a făcut arheologie cu buldozerul. Tuturor acestora le dau “ignore” chiar de acum, aşa că nu ar mai avea de ce să se agite. Foarte pe scurt: Vestigiile de care am vorbit, vor fi acoperite cu nisip; asta se cheamă conservare primară. Pentru că în caz contrar, ceea ce s-a descoperit poate fi compromis de condiţiile meteo nefavorabile (îngheţ-dezgheţ, umiditate, etc). Acelaşi lucru ar trebui făcut şi cu drumul roman Via Principalis, descoperit în primăvară şi cu locuinţa romană descoperită pe Ravelinul Sfântul Francisc de Paola. Asta până când se vor găsi fondurile necesare pentru conservarea şi punerea în valoare a acestor vestigii. Costurile sunt mari; specialiştii ştiu asta. Îmi pare rău că am fost cam tehnic dar erau chestiuni care trebuiau precizate.

Fără să mai lungesc vorba vă invit să aruncaţi o privire pe imaginile din filmuleţul de mai jos, imagini surprinse în această toamnă, pe când se executau lucrările.