Monthly Archives: September 2011

Cum? Altă criză?

Da, așa se pare. Americanii au comis-o din nou. Le-a dat ceva cu virgulă și s-a dus totul dracului. Nu vă gândiți că o să mă apuc acum să vorbesc despre problemele economice actuale ca Moise Guran, (dar o să îl urmăresc zilele acestea) dar vă voi spune cum văd eu lucrurile. Nu mă pricep aproape deloc la mecanismele financiare, la macroeconomie și altele din aceeași categorie. Știu însă că nici la prima criză nici la ea de acum banii nu s-au evaporat și nici nu au zburat pe lună; oamenii de pe întreaga planetă au cam aceleași nevoi; resursele planetei se consumă la fel de prost, adică într-un stil larvar și fenomene cu impact planetar nu au avut loc; pământul se învârte la fel ca acum mii de ani.

 

Așadar, ce a adus crizele? Eu sunt de părere că toată tărășenia e lucrată cu cap. Probabil, nepoții sau strănepoții noștri o vor avea în manualele de istorie. Probabil că marii arhitecți ai lumii lucrează în acest mod și nu numai la echilibrarea raportului dintre numărul de mâncători de pe Tera cu cantitatea de mancare. Spun asta fără să fiu adeptul teoriilor conspiraționiste. Pe Realitatea am auzit că reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu spunea că “aşa ceva nu s-a mai întâmplat ÎN ISTORIA MONDIALĂ” și că trebuie “să ne pregătim pentru un alt mod de a trăi pe Pământ”. Wow! sună cam apocaliptic, nu? Păi ce facem, renunțăm la gadgeturi, la wireless, la mașini, motoare, calculatoare etc? revenim la epoca primitivă? Atenție domnilor economiști la genul acesta de afirmații. în acest mod dați apă la moară presei alarmiste, care abia așteaptă să rupă știrile (breaking news) cu o nouă catastrofă.

 

Întotdeauna am pers pe principiul: mă pregătesc pt ce e mai rău și sper la ce e mai bine. Trebuie să gândim optimist și realist în același timp. Și ca să zâmbiți cu încredere la finalul acestui material, închei așa: Criza este o opțiune personală!

Cu oameni dragi prin Cetatea de la Alba Iulia

“Cetatea Alba Carolina e un fel de oras in oras”. Așa își începea Nebuloasa articolul, după vizita pe care a făcut-o la Alba Iulia în week-end-ul trecut. Ea și Ave13 au câștigat concursul pe care l-a organizat Liviu pe blogul său, având ca temă Cetatea din orașul nostru. Oamenii aceștia, alături de Somnulescu, câștigătorul unui concurs similar de pe blogul lui Andrei, au considerat că merită să își dedice o parte din timpul lor acestui subiect și de asemenea au considerat ca find tentant și premiul pus la bătaie.

Vreau să le mulțumesc în mod deosebit lui Liviu și Andrei pentru faptul că au găsit modalitatea de a promova orasul nostru cât mai bine în mediul online. În același timp mă bucur și pentru faptul că, prin intermediul lor, am ocazia să întâlnesc oameni deosebiți și astfel să creem niște legături care, în cele din urmă, ne vor ajuta foarte mult în demersul nostru. Trebuie să o spun sincer: de la început am simțit că Nebuloasa este un partener de discuție deosebit de plăcut și o prezență extrem de agreabilă. Sentimentele pozitive în acest sens au fost determinate și de referințele extrem de bune date de maka, dar în cele din urmă am constatat și personal că Nebuloasa a fost un fenomen de care e Alba Iulia avea nevoie 🙂 . Fără glumă acum , prezența unor bloggeri cu reputație în orașul nostru și care să vorbească despre experiența avută aici, nu poate fi decât un lucru bun, asta oricât de mult i-ar deranja pe unii.

A fost o plăcere pentru mine să mă plimb cu acești oameni prin Cetate și să le vorbesc despre istoria acestor locuri. Întotdeauna îi vom aștepta și pe ei și pe alții, cu drag și vom încerca să îi facem să se simtă cât mai bine.

Nu vreau să închei acest material fără să amintesc că duminică grupului nostru s-au alăturat încă trei prieteni dragi: Andrei Cismaru, Andreea, KorinaMS, care au dorit să respire puțin din aerul istoriei de la Alba Iulia.

Desigur, fără Marius și George
am fi fost ca cei trei muschetari fără D’Artagnan.

Despre blogging

Manat de indemnurile lui Andrei si ale lui Marius, iata ca m-am apucat sa mai pun niste randuri pe.blogu acesta. Efortul este insa considerabil pt ca scriu de pe telefon dintr-o pozitie de om la pat. Adevarul e ca nu numai timpul a fost piedica in a mai scrie ceva aici. De multe ori am fost stapanit de o teama ciudata ca textul meu ar putea fi criticat sau nebagat in seama de cititori. Presupun insa ca e un sentiment intalnit in randul detinatorilor de blog. Pe de alta parte teama mea ar putea veni si de la comentariile inveninate pe care le primesc la articolele din Unirea.

Ce sa scriu? A fost una din intrebarile pe care mi le-am pus de multe ori. Si mi-am raspuns: poate nu ai nimic de spus; sau poate ca nu e nimeni interesat de ceea ce gandesti tu.

In fond, ce facem pe blog? Scriem niste ganduri, punem o poza, poate un filmulet, un link, gandindu-ne ca unii vor gasi asta interesant si astfel vom putea sa castigam ceva faima si poate chiar si bani.
Ca blogger de top trebuie sa fii mereu in tema cu ceea ce se intampla in tara si nu numai. Trebuie sa stii cam tot ce misca in social-media la varf si sa te integrezi foarte bine in mediul celor ca tine. Subiectul necesta spatii largi. Bloggeria s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani; bloggerii sunt tot mai bagati in seama de diverse companii si societati iar unii au stiut sa profite din plin de infuenta castigata in mediul virtual. Pentru unii faima a devenit ametitoare si datatoare de adictie. Majoritatea fac parte dintr-o fratie sau asociatie, chiar daca nu intr-un mod oficializat si legalizat. Eu de ex sunt din gruparea albablog ca si Andrei, Liviu, Marius, George, Ale Oancea si altii. Razboaiele sunt chestiuni frecvente in acest mediu; sa ne gandim cate spirite a inflamat el lider maximo, makavelis.
In fine, subiectul e vast, dupa cum spuneam. Ia spuneti, voi de ce scrieti? (daca scrieti pe blog); aveti ceva de spus lumii? Cat scrieti pentru altii si cat pt voi insiva? Comentati daca aveti de ce! Sus-numitii organizatori de treasure-hunt luati-o de leapsha.
Oboseala pune incet-incet stapanire pe mine si mi-e tot mai greu sa scriu. Pe twitter e mult mai usor, nu? Hai, noapte buna!