Category Archives: Editorial

Cât valorează experiența ta?

S-a întâmplat de multe ori ca un articol citit pe blogul lui Makavelis, să reprezinte pentru mine un stimul puternic pentru dezvoltarea și continuarea ideii exprimate de el. Andrei, mi-a dovedit, nu o dată, că deși nu a stat prea mult cu cartea în mână, a știut să pătrundă realitățile care îl înconjoară și să emită observații pertinente, pe marginea lor. Desigur, stilul direct, este un element care dă o identitate aparte discursului lui. De curând s-a întâmplat din nou ca un articol de-al lui Andrei să mă inspire. Aici a scris el. Ce vreau eu să spun:

Retardatul de la volan și retardatul de pe trotuar

De ceva vreme plănuiam să scriu despre anumite specimene întâlnite de-a lungul timpului, fie pe șosele fie pe trotuare, în peisajul viu colorat al traficului din România. Anumite figuri ne sunt cunoscute tuturor: puștanii de bani gata, cărora părinții le-au dat în loc de educație o mașină; țăranii veniți din Spania sau din Italia, care vor neapărat să arate în târg că nu au transpirat degeaba pe șantiere și au reușit să strângă bani de o mașină și, nu în ultimul rând, pițipoancele care au două mâini stângi și un neuron atrofiat. Mai sunt însă și alte figuri care se fac remarcate printr-un comportament iresponsabil fie ca șofer, fie ca pieton.

1. Boul din sensul giratoriu. Aici avem două subcategorii: cei care se bagă cu tupeu și nu dau prioritate în sensul giratoriu și cei care, cu toate că au prioritate, se opresc, uitându-se tâmp la tine, crezând că sunt obligați să îți dea prioritate (de obicei de dreapta). În Alba Iulia, de ceva vreme au apărut sensurile giratorii; însă șoferii noștri, neumblați prin alte părți, uitaseră orice regulă legată de felul cum trebuie să se comporte în intersecțiile amenajate în acest fel. De aici, tot felul de situații. Cea mai recentă experiență a mea într-un sens giratoriu, cu un dobitoc: intru în sens, semnalizând stânga. O doamnă era deja intrată, urma să trec în spatele ei pentru a mă înscrie pe sensul opus celui de pe care venisem. Practic voiam să întorc la sensul giratoriu. Un bou, cu un Land Rover, ține strâns în fundul doamnei (vă place, nu?). Fiind aglomerat, ne mișcam lent, așa că am avut timp să-i arăt prin gesturi retardatului că trebuie să îmi dea prioritate fiind giratoriu. Scursura însă, mă privește zeflemitor și, ridicând din umeri, îmi transmite prin mimică și gesturi că nu îmi dă prioritate și că îl doare undeva de sensuri, de reguli și de maică-sa. Da, pentru că, dacă mama lui mai trăiește, a sughițat în draci. Poză cu mașina jegului aici.  Atitudinea m-a supărat cel mai tare.

2.Mortul, la volan. În această categorie se încadrează cei care sunt calzi în gură, care dorm pe ei, sau unele dame. Exemple: în oraș, nu e oră de vârf, drumul liber în față, condiții de trafic ok, totul în regulă. Cu toate acestea cel din față merge înfiorător de încet. După o perioadă de așteptare îi faci cu farurile, claxoane, nimic. În cele din urmă, dacă nu l-ai depăși cumva, observi că trage pe dreapta ca să parcheze. Însă, animalul nu a catadicsit să semnalizeze, pentru că, trag eu concluzia, era prea ocupat cu mămica lui. La volan, chiar dacă nu te exprimi ca un birjar, măcar gândești ca unul.

3.Boul care oprește oriunde. Românul e comod. Dacă ar putea ar opri mașina chiar în fața instituției unde are treabă, chiar dacă acest lucru e interzis, sau chiar în ușa magazinului. Sunt însă mulți și cei care își cacă (scuzați exprimarea) mașina unde le vine, și pornesc avariile. Vor să arate astfel că au creierul avariat și nu le pasă că îi încurcă pe ceilalți participanți la trafic. Nu contează că sunt în buza intersecției, că provoacă blocaje, că nu e permis, ei acolo vor să oprească și acolo opresc. Băga-i-aș la 2 metri.

4. Prostul recalcitrant. În această categorie intră cei care, în trafic, comit o abatere, sunt pe cale să te accidenteze, și, dacă le arăți un gest de reproș pentru asta, fără vulgaritate și fără agresivitate, devin foarte agitati, recalcitranti, aruncă priviri înveninate sau se arată nervoși, ca și cum, tu ai fi cel care a greșit. Niște infecți.

Ar mai fi, desigur, figuri de șoferi care ne mănâncă nervii în trafic, să ne gândim numai la cei care conduc agresiv, însă pe final aș vrea să fac referire la pietoni inconștienți. Și nu mă refer la cei care traversează prin locuri nepermise; aceia fac treaba asta pe propria răspundere, poate le place adrenalina. Vreau să mă refer la cei care stau la semafor ca la linia de start și mai ales la cei care sunt cu copii de mână sau în cărucioare, la trecerea de pietoni. Poate ați observat că majoritatea pietonilor care vor să se angajeze în traversare pe la semafor se comportă ca și cum ar fi la o competiție și stau chiar pe marginea bordurii gata să țâșnească atunci când se face verde. Asta cu toate că nu au nimic de câștigat și mai ales se expun fiind foarte aproape de carosabil și putând să se dezechilibreze. Cel mai tare mă deranjează însă inconștienții, retardații, înapoiații, idioții și cretinii care sunt cu un copil mic în cărucior, stau la semafor, ei pe trotuar, iar căruciorul puțin ieșit pe carosabil. Cât de cretin poți să fii ca să faci așa ceva? Nu de puține ori am încetinit și am urlat la ei, încercând să le atrag atenția. E multă prostie în țara asta dar la unii dă pe dinafară. Atât, ajunge.

Conduceți cu grijă!

Sfinti, moaste, canonizare si altele asemenea

Alba Iulia a fost in aceste zile, gazda unui eveniment istoric. Asa spun anumite fete bisericesti incercand sa ne intipareasca bine in minte ziua in care a fost trecut in randul sfintilor Mitropolitul Simion Stefan, de numele caruia se leaga aparitia Noului Testament de la Balgrad, din 1648 si tiparirea Psaltirii din 1651. Vreau sa precizez de la inceput ca am ceva cunostinte teologice, fiind absolvent de seminar si facultate.

Evenimentul de la Alba Iulia a fost promovat destul de bine in presa locala, astfel incat in seara zilei de 29 octombrie, numarul celor care asteptau sosirea Patriarhului Daniel cu capul Sfantului Apostol Andrei, era destul de mare. Suna ciudat: “sosirea Patriarhului Daniel cu capul Sfantului Apostol Andrei”? Da, se poate. Ar fi fost oare mai potrivit sa spun moaste? Chestia e ca si ierarhii si miile de credinciosi stiau ce se afla in acea racla: capul unuia din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, care a ajuns la Alba Iulia cu o coloana oficiala cu inaintemergator si girofaruri. Bun. Haideti sa vorbim asadar despre moaste.

Despre blogging

Manat de indemnurile lui Andrei si ale lui Marius, iata ca m-am apucat sa mai pun niste randuri pe.blogu acesta. Efortul este insa considerabil pt ca scriu de pe telefon dintr-o pozitie de om la pat. Adevarul e ca nu numai timpul a fost piedica in a mai scrie ceva aici. De multe ori am fost stapanit de o teama ciudata ca textul meu ar putea fi criticat sau nebagat in seama de cititori. Presupun insa ca e un sentiment intalnit in randul detinatorilor de blog. Pe de alta parte teama mea ar putea veni si de la comentariile inveninate pe care le primesc la articolele din Unirea.

Ce sa scriu? A fost una din intrebarile pe care mi le-am pus de multe ori. Si mi-am raspuns: poate nu ai nimic de spus; sau poate ca nu e nimeni interesat de ceea ce gandesti tu.

In fond, ce facem pe blog? Scriem niste ganduri, punem o poza, poate un filmulet, un link, gandindu-ne ca unii vor gasi asta interesant si astfel vom putea sa castigam ceva faima si poate chiar si bani.
Ca blogger de top trebuie sa fii mereu in tema cu ceea ce se intampla in tara si nu numai. Trebuie sa stii cam tot ce misca in social-media la varf si sa te integrezi foarte bine in mediul celor ca tine. Subiectul necesta spatii largi. Bloggeria s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani; bloggerii sunt tot mai bagati in seama de diverse companii si societati iar unii au stiut sa profite din plin de infuenta castigata in mediul virtual. Pentru unii faima a devenit ametitoare si datatoare de adictie. Majoritatea fac parte dintr-o fratie sau asociatie, chiar daca nu intr-un mod oficializat si legalizat. Eu de ex sunt din gruparea albablog ca si Andrei, Liviu, Marius, George, Ale Oancea si altii. Razboaiele sunt chestiuni frecvente in acest mediu; sa ne gandim cate spirite a inflamat el lider maximo, makavelis.
In fine, subiectul e vast, dupa cum spuneam. Ia spuneti, voi de ce scrieti? (daca scrieti pe blog); aveti ceva de spus lumii? Cat scrieti pentru altii si cat pt voi insiva? Comentati daca aveti de ce! Sus-numitii organizatori de treasure-hunt luati-o de leapsha.
Oboseala pune incet-incet stapanire pe mine si mi-e tot mai greu sa scriu. Pe twitter e mult mai usor, nu? Hai, noapte buna!