Category Archives: Cetatea

Alba Iulia – cealaltă capitală

5 noiembrie 2010. În sala de conferințe a Hotelului Medieval din Alba Iulia, avea loc lansarea oficială a logo-ului municipiului Alba Iulia. O echipă din cadrul Primăriei Alba Iulia, coordonată de Adrian Docea, strategic planner la Graffitti BBDO – una dintre cele mai mari agenţii de publicitate din lume – urma să prezinte pe lângă acel logo, sloganul și promisiunea pentru brand-ul turistic al oraşului. Trebuie să recunosc că am participat împins de curiozitate și, neavând prea multe cunoștințe despre ceea ce înseamna un logo sau un brand, eram chiar sceptic în legătură cu importanța acestui demers. Imediat însă, după ce Adrian Docea și-a început prezentarea, percepția mea a fost cu totul alta. A urmat o lecție deosebit de interesantă despre cum putem face ca Alba Iulia să devină o perlă a turismului cultural și istoric, și în același timp un brand economic, sau chiar brand politic.

Adrian Docea – despre brand:

  • un brand nu este un produs. Este 100 % percepție
  • un brand nu este în posesia celui ce l-a înregistrat. E ceea ce cred oamenii ca ești
  • un brand nu e un logo și nici publicitate
  • un brand nu prinde ușor rădăcini
  • un brand nu e un cost, ci o investiție; poate investiția cu cea mai mare rată potențială de profit
  • brandingul nu poate să rămână secundar
  • un brand nu se conduce singur; are un management (echipă, strategie, etc)
  • un brand nu se construiește unidimensional
  • un brand nu se construiește întotdeauna la fel
  • un brand nu e doar ceea ce cumperi; oamenii cumpără și experiența produsului

Cetatea din Alba Iulia la Travel Mix

Vara trecută, am avut bucuria de a petrece câteva zile în compania unor turiști profesioniști. Spun că sunt profesioniști deoarece prin natura jobului lor au ca principală preocupare descoperirea de locuri care merită să fie vizitate și oameni care sunt gazde bune. Este vorba de Oana și Ionuț doi oameni minunați care au considerat că Alba Iulia și Cetatea din inima ei merită să fie promovate și reprezintă un loc demn de a fi vizitat. Nu mai lungesc vorba, iată emisiunile care au fost difuzate pe postul tv Travel Mix, despre Alba Iulia și despre Cetatea Alba Carolina.

Garda Cetății a învins din nou

Era în 30 noiembrie când cineva mi-a adus un fel de manifest, o bucată de hârtie, cam jumătate de A4, pe care erau tipărite câteva rânduri. Fițuici de felul acesta erau puse pe parbrizele mașinilor în zona Hotelului Cetate. Textul mirosea de la o poștă a politică și a campanie electorală. Pe scurt, niște indivizi erau supărați că de 1 Decembrie, la Alba Iulia, va defila și Garda Cetății; de vină era primarul Mircea Hava. Mai erau câteva îndemnuri naționalist-extremiste la luptă și răscoală, cu amenințarea că manifestările dedicate Zilei Naționale vor fi boicotate, dacă Garda va “demonstra”. Ce urlă naționalismul în unii! Dar numai de 1 Decembrie. În fine.

Nu o să mă apuc acum să calific un astfel de gest. Nici nu am pretenția ca toți să iubească Cetatea din Alba Iulia, să o considere atrăgătoare, ca obiectiv turistic sau să fie vrăjiți de ceremonialul schimbului de gardă. Haideți să vă spun, celor care nu știți, cum a fost cu Garda de 1 Decembrie. Tocmai se terminase Primirea Soliilor la Sala Unirii, unde am avut ocazia sa prestez (am recitat o poezie patriotică) în fața premierului Emil Boc (proaspăt huiduit la depunerea coroanelor) și

Au rezistat aproape 2000 de ani

Cetatea Alba Carolina, dar mai ales zona ei centrală, poate fi percepută foarte ușor ca un muzeu în aer liber, sau un muzeu uriaș care înglobează mai multe muzee. Mi se pare că aici, între cele două catedrale, prin apropierea clădirii Babilon sau între Poarta a III-a și clădirea Ierihon, respiri cel mai bine aerul istoriei. Locurile acestea fac un adevărat cor ce poartă ca un  freamătul vieţii din vremuri demult apuse și sunt o mărturie vie a zecilor de evenimente care s-au petrecut pe aceste pământuri. Parcă dinadins ne-a fost lăsată aici, la Alba Iulia, o carte de istorie foarte viu ilustrată, care ne vorbește despre romani, despre medievali, despre cei din epoca modernă, marcând un fir roșu al devenirii poporului român.

 

Descoperirile arheologice din zona monumentului Custozza, în perimetrul format de Sala Unirii, Clădirea Universităţii şi Clădirea Ierihon, vin să aducă un plus de valoare acestei zone şi o încărcătură istorică şi mai mare. În acest fel zona de care vorbesc îşi recâştigă titlul deţinut şi până acum, având cea mai mare densitate de monumente istorice din ţara noastră. Nu poţi să nu te simţi cuprins de fiori când te afli în apropierea unor vestigii vechi de 1800 de ani. Fragmente de ziduri din clădirile Principiei, fragmente de monumente şi inscripţii imperiale şi o mulţime de alte urme ale Legiunii a XIII-a Gemina, toate acestea îmbogăţesc substanţial patrimoniul cultural şi istoric al Alba Iuliei. În cotidianele l0cale s-a scris pe larg despre descoperirile făcute de arheologii de la Muzeul Naţional al Unirii, aşa că nu o să mai dau alte detalii tehnice. Am vrut doar să vorbesc puţin despre acel sentiment care te cuprinde atunci când vezi asemenea vestigii ce au rezistat aproape două mii de ani şi despre uriaşul potenţial al Cetăţii din oraşul nostru. Mă aştept acum să primesc ceva comentarii de la căţeluşii de partid care lucrează pe forumul unui cotidian local, şi care să spună că sunt plătit de moguli pentru ceea ce scriu şi că în Custozza s-a făcut arheologie cu buldozerul. Tuturor acestora le dau “ignore” chiar de acum, aşa că nu ar mai avea de ce să se agite. Foarte pe scurt: Vestigiile de care am vorbit, vor fi acoperite cu nisip; asta se cheamă conservare primară. Pentru că în caz contrar, ceea ce s-a descoperit poate fi compromis de condiţiile meteo nefavorabile (îngheţ-dezgheţ, umiditate, etc). Acelaşi lucru ar trebui făcut şi cu drumul roman Via Principalis, descoperit în primăvară şi cu locuinţa romană descoperită pe Ravelinul Sfântul Francisc de Paola. Asta până când se vor găsi fondurile necesare pentru conservarea şi punerea în valoare a acestor vestigii. Costurile sunt mari; specialiştii ştiu asta. Îmi pare rău că am fost cam tehnic dar erau chestiuni care trebuiau precizate.

Fără să mai lungesc vorba vă invit să aruncaţi o privire pe imaginile din filmuleţul de mai jos, imagini surprinse în această toamnă, pe când se executau lucrările.