Category Archives: In ochii lumii

Politica cea curvă și progeniturile sale

Nu m-a interesat niciodată politica. Nu mi-au plăcut și nu îmi plac politicienii de nicio culoare.  Atunci când a trebuit să vorbesc despre politică am făcut-o doar în interes de serviciu, adică din perspectivă jurnalistică. De ce nu îmi place politica? Cred ca din același motiv ca și alte sute de mii de români. Cu precădere în România, imaginea politicii e atât de șifonată, încât și simpla pronunțare a termenului provoacă inevitabil greață.

De unde mi-a venit asta cu politica? De la o mică mizerie a unui politician local frustrat. Cum spuneam, singura tangență pe care am avut-o cu acest mediu bolnav (politic) a fost prin intermediul emisiunilor pe care le-am realizat la televiziune, în special în perioadele electorale. Nu am făcut și nu fac parte din vreun partid și nici nu cred că voi adera vreodată la vreo doctrină politică. De fapt membrii partidelor din România de astăzi nici nu știu ce e aia doctrină, sigurul lucru în care cred cu tărie este banul. Partidul e bun, indiferent de orientare, atâta timp cât te poate conecta la o sursă.

Să revin. Numele politicianului local, scund, cu ochelari și un pic peltic e Florin Roman. Pe parcursul materialului mă voi referi la el folosind doar inițialele, ca să nu intoxic cititorii. La manifestarea de protest de duminică, desprecare am și scris, FR, m-a luat la un moment dat de după cap, și mi-a șuierat plin de venin, o amenințare la ureche: “fii atent la ce se întâmplă, o să îți vină și ție rândul”. Nu îmi amintesc exact, dar cam asta era ideea, ceva de genul că această “revoluție” îi va aduce pe ei la putere și atunci o să îmi arate el mie. Precizez, FR e vicepreședinte în cadrul PNL Alba. După faza asta FR postează pe facebook o fotografie cu mine, de la protest (am fost prezent acolo în calitate de jurnalist. atât.) sub care scria ” Fotograful oficial al puterii, Emanuel Dragusin, la datorie…de denigrare a miscarii albaiulienilor!” Am avut un schimb de mesaje cu el pe FB, dar fără rezultat. Interesant, niciunul din comentariile postate de alții la această fotografie nu făcea referire la mine. De ciudă, FR a postat el un comentariu: “dragusin o sluga penibila a fratilor Sabau si Corintului, marioneta PDL, câștiga cât 25 de albaiulieni la un loc. Meseria: denigrator al albaiulienilor. Un oltenas cu simbrie in haita oranj-gutanilor! Va promit si alte lucruri interesante despre aceasta sluga cu acte in regula!”

Pe scurt, eu dețin în prezent doar un renault symbol, cu motor de 1,4, la care încă mai am ani buni de rate. Cam atât. În schimb, FR, deține un BMW x5 sau x6 și a reușit să își ridice o casă. FR, fost jurnalist, a avut șansa de a intra în grațiile anumitor politicieni și astfel în vremea guvernării PNL-iste a fost membru în mai multe consilii de administrație, pe la București, ceea ce a făcut ca pușculița lui FR să ia în dimensiuni. Așadar, FR, la capitolul cinstit și sărac ai pierdut în fața mea.

E curvă politica, dragii mei, e o curvă fără principii, iar progeniturile ei te pot ataca oricând fără nicio remușcare. Nu o să mai spun altceva acum despre FR, cred că mesajele lui înveninate sunt destul de sugestive.

My name is… what?

Da, e o chestie legată de nume. Nu plănuiam ca acesta să fie primul articol din 2012, însă era început de ceva vreme și trebuia să îl termin.

Primele probleme pe care le-am avut cu numele meu au început încă de când eram la grădiniță. Deși ai mei mi-au dat un nume frumos la naștere, zic eu, maică-mea a ținut să mă strige altfel. Nu o să spun cum, pentru că abia în liceu am scăpat de acea poreclă. Eram așadar, în primele zile la grădiniță iar educatoarea a făcut prezența. Ajunge la Drăgușin Emanuel, îmi strigă numele, iar eu, necunoscând despre cine e vorba, am tăcut mâlc, pentru că așteptam să mă strige după acea poreclă. Vin ai mei să mă ia de la grădiniță, educatoarea le spune că eu nu sunt, de aici a început să se panicheze lumea, pentru ca în cele din urmă să mă găsească și să se clarifice problema. Ei, eu nu îmi amintesc de chestia asta decât din relatările alor mei așa că nu pot să dau alte detalii.

Anii copilăriei au fost marcați într-o anumită măsură de felul în care ceilalți copii făceau haz pe seama numelui meu, însă am supraviețuit. Nu am înțeles nici în zi de azi de ce maică-mea a ales să folosească un apelativ, care nu avea legătură cu niciunul din cele două prenume pe care mi le-a dat. Da, mai am un prenume.

Cum am vazut eu Cronica Carcotasilor

Era demult, cand il ascultam la radioul din bucataria parintilor, dimineata, pe carcotasul Serban Huidu. Imi amintesc ca avea o satira plina de umor si era ca o cafea buna de dimineata. Nu imi mai amintesc cand am vazut prima cronica la televizor. A intrat in viata mea asa, pe nestiute. M-am trezit doar ca in fiecare duminica (parca atunci se difuza) eram in fata televizorului la cronica si nu era aproape nicio alta emisiune sau film care sa ma determine sa schimb canalul. Au trecut anii si, la fel ca multi altii, am devenit un fan al Cronicii conduse de Huidu si Gainusa.

Recunosc ca si eu gustam cu precadere ingredientul esential al Cronicii si anume chiftelutele, pe care fanii le semnalau iar carcotasii le comentau. Intotdeauna am considerat ca umorul acestei emisiuni si implicit al celor ce o realizau era unul de calitate, unul inteligent. Era o emisiune a celor care sunt impotriva mediocritatii, a manelelor si a prostului gust. Carcotasii au fost si sper ca vor ramane acest Caragiale al vremurilor noastre. Pot chiar sa spun ca au fost un reper si o prezenta necesara in media romaneasca. Cineva trebuia sa spuna ce nu e bine pe sticla, ce incalca anumite norme de bun-simt, bun-gust si educatie. Huidu si Gainusa erau cei care vorbeau deschis despre greselile colegilor lor care apareau pe sticla, dar o faceau intr-un mod echilibrat. Nu pot sa spun ca toate glumele lor au fost perfecte sau ca am fost mereu de acord cu ei, insa trebuie sa recunoastem ca cei doi carcotasi si echipa lor au gasit reteta perfecta pentru a fi atat de longevivi si sa ramana in top atatia ani. Este ceva remarcabil.

Cea mai interesanta experienta a mea cu carcotasii a fost de departe cea legata de aparitia mea la Cronica, in urma unui LIVE pe Realitatea TV, pe national, cand microfoanele noastre ne-au facut o figura. Pentru mine a fost o onoare sa apar la cronica, ma bucur insa in acelasi timp ca nu a fost sanctionata vreo gresala a mea, ci o problema tehnica. Mai jos puteti vedea fragmentul din emisiunea in care am aparut:

La final, as vrea sa spun ca imi doresc ca emisiunea Cronica Carcotasilor sa continue. Televiziunea din Romania ar fi mai saraca fara acesti oameni care fac haz de necaz si care intr-un mod atat de elegant ne atrag atentia si mai ales formatorilor de opinie din televiziune, atunci cand se greseste. Avem nevoie de umorul de calitate al Cronicii. Mihai Gainusa poate continua acest drum si poate chiar sa isi aleaga un coleg de platou cu care sa duca mai departe emisiunea. Felicitari Cronicii pentru editia speciala din aceasta seara! Eu cred ca veti depasi acest moment. Mult succes!